Of choices and faith

Ieri am avut o discutie lunga despre incalzirea globala si despre ce putem face. Eu tineam cu dintii ca putem face ceva, cealalta persoana ca de unii singuri nu schimbam lumea. M-am cam aprins, asa fac eu de obicei cand vorbesc despre asta. Astazi iar cu Mihnea, aceasi discutie, el insa mai putin vehement. Dar tot asa, nu crede ca un om poate schimba ceva.

Sunt de acord. Eu, tu, Andreea, Mara, Grigore, Dana, Ralu, cherie, Uana, Pufu, Costa niciunul nu poate salva pamantul. Stiu. Daca eu imi inchid apa in timp ce ma sapunesc la dus nu fac mare cacat. Stiu. Cand tu iti scoti incarcatorul de la mobil din priza(chit ca foloseste a 80-a parte din cat consuma un frigider intr-o zi) nu e mare lucru. Daca cherie inchide lumina cand iese din casa e a drop in the ocean. Cand Mihnea se hotaraste sa ia metroul pana in centru in loc sa stea cu masina blocata in trafic in Romana o ora e aproape nimic. Asa e, aici nu contrazic pe nimeni.

Dar daca eu si cu tine si cu cherie si cu toti cunoscutii nostri facem asta, parca incepe sa conteze nu? Si daca eu ma duc acasa si ii explic mamei mele ca e ok sa faci asta, pentru ca situatia e grava si daca ma duc la birou si imi rog colegii sa-si inchida monitoarele cand nu stau in fata computerului si tu faci la fel, parca incepe sa conteze nu? Si daca nu mai folosesc pahare de plastic la cafeterie cand imi iau cafea(nu se recicleaza) si-mi iau o cana si la 2 cafele pe zi ori 240 de oamenidin agentie toti ar face la fel, ar conta?

Daca putem fi siguri ca lucrurile mici pe care le facem individual afecteaza(fara doar si poate) viata celor din jur, atunci ce ne costa sa facem acele lucruri? Eu sunt sigura ca, in timp, nu astazi, nu maine dar peste o luna sigur, mama o sa stie sa inchida televizorul daca sta sa gateasca in bucatarie. E o victorie mica, dar in general razboiele sunt formate din victorii mici advertizate la maxim. “Uite, daca poti face asta, poti maine sa faci si asta’.

Nu consumatorii particulari polueaza. Al Gore si o gramada de oameni de stiinta care ii furnizeaza date say we are. Hai sa ne asumam responsabilitatea fara sa ridicam din umeri. Exista alternative care solicita un efort extrem de mic, problema e sa poti crede ca vei schimba ceva prin actiunea ta mica, oricat de mica. E o picatura in ocean, dar oceanul din asta e format.

Ma uitam la un speech de-al lui Bono despre Africa si problemele de acolo si a fost absolut impresionant ceea ce spunea. Se referea la faptul ca oamenii nu prea pun pret pe ceea ce pot face de unii singuri, pentru ca pare prea mic, dar daca te gandesti cat inseamna toti oamenii, deja simti cum se pot misca lucrurile. Si spunea ca putem schimba lumea. Bono e un om in toata firea, are cat? 50 de ani? si a cunoscut lideri de stat si oameni importanti. Stie cum ‘sta treaba’ stie cat de greu si de descurajant poate fi sa vrei sa schimbi ceva. Insa inca crede ca noi putem schimba lumea. Lumea! Wow…..

Spunea de generatia anilor 60 care credea si ea asta ‘and of all the talk of love and peace there was real muscle in it’. In romaneste, aveau coaiele sa creada. Astazi avem comunitati intregi unite printr-un ecran si o tastatura si avem prieteni la capete diferite ale lumii si putem comunica atat de usor si schimba idei si crezuri atat de simplu si nu credem ca putem schimba lumea? Am castigat tehnologia care poate face diferenta dar ne-am pierdut increderea si mai ales vointa sa o facem, actually do it? Wow…

 

E destul de patetic discursul asta al meu. Si sunt destul de dezamagita cand sunt privita ca ultima naiva de pe fata pamantului sa cred(auzi la ea) ca pot schimba ceva prin actiunile mele mici si puchinoase. Pff…

Va las cu a wonderful display of faith, Earth Hour organizat in Sydney de WWF. Timp de o ora locuitorii Sydney-ului, de buna voie si nesiliti de nimeni si-au inchis lumina si au stat in bezna, sa arate, simbolistic, ca se poate. Locuitorii s-au bagat si incet si corporatiile(2100!!!) au acceptat printre care Cola, Citigroup, McDonalds’s si municipalitatea care a inchis luminile de la Opera si de pe poduri si tot asa, un bulgare intreg generat mai intai de populatie si abia apoi sustinut de firme. A fost genial. Va las cu o descriere si cu un filmulet de prezentare a proiectului. Se incarca greu, promit ca merita fiecare minut de rabdare.

It is rare that you get the opportunity to be involved in something as big as trying to save the world, but this is one of those. Everyone knows about global warming but most believe it is an insurmountable problem too big for them to solve. A solution was needed that would convince every individual that collectively, with small changes, they could make a big difference. We created a symbolic event that could become a movement. On March 31st, Sydney would make a powerful statement by turning off its lights for one hour – Earth Hour.

It worked. From 0% – 97% awareness amongst Sydney-siders. 2.2 million switched off their lights. The city cut energy consumption by 10.2% (expected 5%) the equivalent of taking 48,000 cars off the road for one hour. Global PR coverage – Earth Hour captured the world’s attention and the story was covered in over 40 countries. In fact, other countries have already expressed interest in hosting their own Earth Hour in 2008.

Like a rolling stone

Mi-a dat Laur articolul asta scris de Tudor Chirila. Va incurajez sa-l cititi. Este absolut superb scris si probabil foarte adevarat pentru cei care au prins vremurile alea la varsta noastra.

Eu am privit concertul foarte schematic, cu liniuta de la capat. Desigur energia se simtea si era totul impresionant(personal e cel mai bun spectacol la care am fost) si simteai like u mean something- Mick a vorbit o gramada in romana si scena mobila care s-a dus in mijlocul multimii, cum scria un ziar ‘The Stones au dublat valoarea biletelor prin show’ si este foarte adevarat, insa nu e trupa cu care am crescut, nu o simt asa cum o simt cei despre care povesteste Chirila acolo.
Foarte, foarte frumos scris!

More pics aici

Agent super-secret

Lara e plecata. Din tara. O luna. Lara a intalnit pe cineva la munte. Un el. L-a placut, poate o place si el. Si cum sangele de sagetator normal nu se face, s-a gandit sa faca rost de adresa lui de office. Mult spus office, dar ‘loc’ profesional in orice caz. Dar cum ea a plecat din tara si-a delegat agentii super-secreti sa se ocupe de business. Eu sa-i gasesc adresa, avand locatia la indemana, iar Sigismunda sa-l gaseasca fizic.

Acum o saptamana, constransa de Lara si de timing-ul devenit deja foarte strans, am dat un google si cam 3-4 telefoane. Am vorbit cu directori de vanzari, agenti de distributie and I ran out of excuses. Tot ce vroiam sa stiu- si ma gandeam eu ca merge sa zic ca doar acel baiat imi poate spune- puteau sa-mi spuna cei pe care ii sunam. Asa ca a trebuit sa spun adevarul, absolut ingrozitor si silly. Ca am o prietena… ‘Stiti am o prietena si vroiam sa va intreb..’/ ‘I s-a intamplat unei prietene..’ si toate povestile semi-transmisibile-sexual din Bravo sau alea de-a dreptul porno din Penthouse. Nu ca nu ar fi fost fun. I-am aflat numele de la un cineva pe o voce foarte suspicioasa. Atat am facut, pentru mers si identificat fizic a preluat Sigismunda. Se mare ca we have a match. Search and find. Mission complete.

Lara, asteptam follow-up pe chestia asta, deja ai toate datele, ID-ul de mess NU avem cum sa-l aflam!

Biletul de IOU era la mine in portofel bine merci. Scriu un X2 pe el? Hai, bafta cu gagiul!

Bada-booooooooooom

-poza via BBC-

“Un accident chimic a avut loc în Ucraina, provocat de deraierea unui tren. Trenul avea 15 cisterne încărcate cu fosfor galben, care este deosebit de toxic şi care la peste 40 de grade se aprinde. Un nor de substanţă toxică se întinde pe 90 de kilometri pătraţi şi pluteşte deasupra a 14 sate din jurul oraşului Lvov, în urma dezermetizării a cinci vagoane-cisternă. Vicepremierul ucrainean compara acest accident cu cel de la Cernobîl din 1986.” via Realitatea.

Nota stiintifica: Yellow phosphorus is highly poisonous compared with the relatively non- toxic red phosphorus. When used as a rodenticide, yellow phosphorus is usually mixed with molasses or peanut butter and spread on bread as bait for rodents or roaches. For obvious reasons, it is occasionally ingested by children. Yellow phosphorus is most toxic to the gastrointestinal tract and liver. Ingestion is usually followed by vomiting which is said to be luminescent and have a garlicky odour. Delirium, coma and death from cardiovascular collapse may ensue.

Am ajuns impreuna cu Mihnea la concluzia ca inca nu e nevoie sa ne panicam, desi nu e tocmai dorinta mea de Craciun sa se intample asta intr-o tara vecina. Guerilla vorbeste linistita despre turistii de pe litoral desi fac parte din acelasi trust ca Realitatea, iar aceasta din urma da stiri despre norul toxic de cam 2 ore. CNN si EuroNews inca n-au mirosit nimic, doar Fox si BBC.

Era o dupa-amiaza chill, ma gandeam la Becks si Posh, cum fac ei imperiu de bani din brandul personal si ma uitam dupa chestii, era atat de atragatoare lumea mondena that it took a chemical explosion to keep me away.

Mihnea propune sa punem niste ventilatoare imense la granita sau niste calorifere(fosforul explodeaza la temperaturi de peste 40 de grade) insa e inutil, astazi e prima zi de vreme mai acceptabila(cica, cumva intre varsta de 12 si 21 de ani 39 de grade au devenit acceptabile). De maine sarim respectabil de 40 de grade prin toata tara asa ca nu mai trebuie sa consumam energie degeaba pe calorifere.

Cum facem noi praf planeta asta, asa di grande. Hai, inchideti apa la dus, aruncati la cos, inchideti monitoarele cand nu stati la computer si reciclati ca de rasturnat trenuri chimice se ocupa altii.

Vamal

Weekend-ul acesta a fost Vama. A fost bine, s-a lasat cu niste poze misto cu Radu si Sover la rasarit si cu niste replici absolut geniale care s-au transformat in statusuri numai bune de inclus pe blog.

In imaginea inclusa mai jos, Scarlat si Sover razand in hohote de cuvantul ‘zero’. Nimeni nu stie exact de ce, nici macar ei, insa banuiesc ca uneori pur si simplu se intampla.

Ideea de baza este ca terasa La Vin(impropriu spus terasa, este o dugheana) in colaborare cu narghilele.ro, o nisa cum ar spune Costa, au fuzionat intr-o Vama misto. Dupa este destul de neclar ce s-a intamplat, insa ne-am gasit unii pe altii dimineata pe principiul ‘tineti minte cine era in dreapta voastra’.

Statusuri, la origine replici aruncate prin Vama. Al meu este creat de Jack, spune el ca-i cel mai misto. Neluate au ramas “Astia ne pun ceva in bautura”(cu raspunsul previzibil ‘alcool’), ‘Hangitza!!! Tu!’ scoasa de Paul; ‘Dar ce femeie!/Dar ce barbat!’ autor necunoscut, cred ca Sover; ‘Deep as I am’, tradusa si tipata in romaneste de Sover “Adanca cum sunt!” si un memorabil “Radem, radem, da’ fu*&m si noi ceva?’ si probabil ca mai exista, dar imi scapa acum.

Dear all, va doresc somn usor.

My home away from home

Ne-am mutat joi la etajul 1. De la 3. E frumos aici, suntem doar noi si lumea spune ca e liniste. Cand nu se joaca Bogdan si nu vorbim noi la telefoane ca disperatii este insa liniste. E chiar langa IT, ceea ce ne bucura ca trebuie doar sa ne plangem putin mai tare decat o faceam sus si ne vine ajutor.

Avem o terasa doar a noastra, de unde am admirat joi cum vantul se lupta cu niste copaci nevinovati din curtea Institutului Francez. Dragut. L-am luat si pe Darth Vader cu noi si astazi ni s-a amenajat un mic conference iar probabil maine o sa fie si cel mai mic conference din lume facut frumos. Alina(cea de-a doua fata in ordine cronologica din filmulet) ma ameninta ca trebuie sa-mi fac ordine in birou. Vedem.

Eram in pauza de masa but you say hi to Petru, art-ul senior, Ralu, asistenta lui Bogdan si ocasional PR si Alinush, account. Intre ele stau eu. Ne-am impartit, precum bine am observat cu totii abia vineri, fetete cu fetele baietii cu baietii. O sa jucam ‘Tara, tara vrem ostasi’.

Moarte PET-ului!

Tabara de Curatenie, un proiect sustinut de Energy Holding si organizat de Salvati Dunarea si Delta- AC a inceput saptamana asta. In ultima vreme asta e proiectul la care am lucrat, asa ca acum il prezint aici si cu blogul aferent aici.

Problema este ca Delta este braconata, murdarita, calcata si uitata. Cei de la SDD insa au proiecte care pot face ceva pentru acesta zona si EH are dorinta si capacitatea de a ajuta. Asa ca au pus mana de la mana si a iesit Tabara de Curatenie, cu rezultate absolut uimitoare pentru mine: aproape o tona de PET-uri colectate in prima zi si jumatate de tona in a 2a.

In total in Delta sunt peste 30 milioane de tone de deseuri de plastic. Pe acesta cale am vrea sa multumim turistilor care arunca sticla de bere in apa sau pe maluri. Nota: este un motiv pentru care nu exista cosuri de gunoi in rezervatie: NU E VOIE SA ARUNCI GUNOIUL ACOLO! Asa ca data viitoare cand vizitati Delta luati si un sac de gunoi pentru toate mizeriile pe care le veti face voi si inca unul pentru cele pe care le-au lasat altii, iar la plecare, in Murighiol, Sulina sau Tulcea aruncati-le la un cos de gunoi.
Nu e vorba doar de cum arata, este vorba de faptul ca nu se biodegradeaza, sunt ciugulite de pasari- care deseori mor, and so on.

Cam atatica despre Delta noastra. Check out link-urile de mai sus, vedeti ce mai fac copiii pe blog si astept impresii.

Aceste imagini ne doare

Trebuie sa discutam…
Uite, stiu ca nu suntem atat de apropiati si probabil nici nu o sa fim vreodata, asa se intampla uneori sa intalnesti pe cineva de care nu esti deloc interesat si sa-l ignori, dar trebuie sa te rog ceva. Nu e mult, sper, pentru tine, insa inteleg cat este de important. Te inteleg, am trecut si eu prin asta, insa acum e acel moment cand simt ca ai nevoie de un prieten, cineva care sa-ti arate cat de mult gresesti si ca inca nu e prea tarziu sa te opresti, poti face asta, dar trebuie sa-ti doresti. Ceea ce te voi ruga nu e pentru mine, o fac pentru altcineva, insa am sa te rog sa nu spui mai departe, pentru ca e o persoana cu un temperament vulcanic si daca ar afla de discutia noastra cred ca s-ar supara. Deci, ce vreau sa te rog….

BAI ACASA TV, NU MAI FACE MISTO DE NIKITA!!!!

Hai gluma gluma, da’ e deja horror ce se intampla pe verticala si orizontala televizorului meu. TV ca TV, ca nu ma uit la el, dar cand mi se livreaza pe internet sufar ca un caine. Nu pentru mine, pentru ea. Ma doare sa o vad asa. Ma macina. Ma face sa ma intreb oare eu, oare tu, cine sunt, de ce imi pierd vederea temporar si daca bunul meu simt nu se va atrofia, refulandu-se de aceste manifestari incredibil de scabroase. Mi s-a refulat bunul simt, pardon my French. Cum ar fi…

Asta e cunoscut.

Cel de aici este insa nou nout si de maxima exceptie. De la bunul simt. E atat de odios incat, precum nazismului, trebuie sa-i fie dedicate emisiuni pe National Geographic si Discovery, un capitol din manualul de istorie si cel putin un curs despre inestetica uratului.

Hai ca m-a bosumflat un telefon. Suga, I’m coming!