Cine poarta pantalonii

Cele cateva lucuri pe care le-as face daca maine m-as trezi barbat.

1. As face un dus ca semi-pretext sa ma tot uit la mine (e totusi o schimbare radicala, nu e o culoare noua de par) si ca sa vad, caci de mult imi doresc sa stiu cum e sa-ti faci freza cu prosopul. Fara uscator de par, fara placa, fara fixativ, fara minuni. Si mai ales imi doresc sa aflu ce secreta pielea barbatiilor de n-au nevoie de crema de corp.

2. As fuma pipa. Nu pot sa fumezi pipa daca esti fata, sau cel putin mie mi se pare tabu, cred ca o femeie ar arata absolut ridicol cu un obiect care arata foarte sarmant la un barbat (desigur atata timp cat a trecut de pubertate si are par facial). Mi-as lua tutun, o pipa si as mesteri la umplerea ei cateva zeci de minute bune inainte de a o aprinde. Dupa care as sta sa o curat alte cateva zeci de minute.

3. As vrea sa ma uit din nou la Fight Club, Pulp Fiction si la Sex and the City (un episod) sa inteleg cum e pe cealalta parte, asta presupunand ca se schimba ceva si pe dinauntru nu doar pe dinafara.

4. As vrea sa vad cum e sa te bati cu cineva. N-am avut parte decat de un cat fight destul de lame in generala, in rest doar cuvinte grele, ton suparat si pe alocuri niste tipete. Un pumn incasat ca la carte, un nas sangerand, o mana lovita a doua zi, un ochi vanat would be refreshingly different.

5. M- as rade pe fata (!!). Pare atat de ciudat pe partea asta a gardului sa faci asa ceva incat trebuie sa stiu cum e. ..si cand m-as trezi m-as scarpina la oo sa vad si eu care-i treaba cu asta.

Atat. Daca mai am ceva mai editez.

Online oblivion

Intre 2 reprize de sters nasul am gasit niste lucruri frumusele.

Un loc de climbing suprarealist a la Alice in Tara Minunilor.

Si niste perne pentru decor subacvatic.

‘Cand iti taie ‘smecherul’ fata ma simt norocos ca nu purtam arme.’

Saptamana trecuta am fugit din metrou la Eroilor cu gandul sa iau de acolo un bus care sa ma duca in Romana. Era 10 fara putin. Asta-vara imi iesea figura si ajungeam mai repede decat daca faceam clasicul Unirea- Romana cu metroul, asa ca am zis sa incerc si sezonul acesta. Am ajuns in Pta Romana 50 de minute mai tarziu.

Tot saptamana trecuta am vazut la stiri cum se blocase Pta Universitatii de tot felul de masini personale, curieri, autobuze, motociclete si alte binecuvantari motorizate.

Aseara povestea o duduie blonda de la Pro TV din off, pe fundal de Snow Patrol, cum drumul catre SIAB a fost blocat. Ironic, sa te duci sa-ti iei masina si sa fii blocat in trafic cu orele. Ironic pentru mine, caci restul se enervau si respirau usurati la vederea domnisoarelor dragute si a masinutelor cu care vor avea ocazia sa ramana blocati in trafic cateva rate de acum incolo.

Nu am nimic cu soferii, nu am nimic cu masinile. Da polueaza, dar nu sunt anarhista si nici absurda. Avem nevoie de ele. Dar acum trebuie sa fiu redundanta si sa spun ca masina nu mai este my weapon of choice in Bucuresti. Mai faceam figura Eroilor- Romana cu taxiul daca eram in intarziere, insa a picat de cand am facut 30 de minute. Metrou, multumesc.

Pur si simplu nu mai vad care este rostul de a sta la semafor cu zecile de minute, de a-ti face nervi incercand sa te bagi, sa tai fata, sa scoti un timp mai bun si sa ajungi la trecerea de pietoni in acelasi timp ca fata aia cu lamaia in parbriz. Efort, nervi, injuraturi, comentarii sexiste, tigari fumate, intalniri amanate, telefoane peste telefoane si acel template default in mesaje de la Nokia “Ajung mai tarziu’. Toate aceste placeri versus 40 de minute(garantate) cu un iPod in urechi, un ziar/carte si calmul unei dimineti fara nervi.

In procesul de cautare al peace of mind-ului (inceput acum un an) deriva campania de ignorare a Bucurestiului in numele sanatatii mentale. Nu mai aud injuraturi, nu mai ma calc pe picioare cu doamne crete tunse scurt, nu mai trec pe rosu, nu mai sunt injurata, nu mai sunt fluierata pe strada, niciun muncitor nu a mai incercat sa se dea la mine, nu mai imi suna la usa gunoieri sa-mi spuna ca a murit un coleg de-al lor, zic ‘nu, multumesc’ fetelor care imi intind fluturasi, zambesc cand stau la coada la banca, nu mai ma supar cand mi se da Orbit in loc de 20 de bani, am banii schimbati pentru taxiuri cand toate buticurile sunt inchise. Ignornace is bliss, ceea ce va doresc si voua. De astazi ma mut din Bucuresti.

.

Crezul

Evanghelia dupa Frada de pe vremea cand Mugur nu suporta sa fie fotografiat, Irina urma sa se tunda, Sma invata limbi straine si cherie era la fel de mica, cand mancam peanut butter and jelly si nu intelegeam nimic, beam cola si vorbeam la telefon pe holul blocului. Apoi intarziam… oriunde.
Si da-ne noua mauri!

.

Status liber pentru messenger

Multumim oamenilor care si-au batut capul apoi au dat share. Aici va ‘reparati’ problema cu statusul limitat. Download it, sign out de pe yahoo, install. Libertate instant.

Multumim AC- whoever you are.

. 

Embrace thy stupidity, chapter 5

I’m back. Marim nivelul de data asta, cel putin asa vad eu urmatoarea intrebare.

De unde provin denumirile cartierelor bucurestene? Sau, putin mai usor, exista carti care sa vorbeasca despre asta?

Am gasit spre exemplu o mica informatie delicioasa- cartierul Tineretului era impartit pina in anii ‘70 in cartierele Manu Cavafu si Cocioc. Sunt niste denumiri absolut superbe, mult mai fericite decat Tineretului, care mie-mi suna rece si… pionieresc.

Astept ca si cand.

.

Maria… por que?

Statusul de messenger s-a scurtat la 40 de caractere, lucru care imi displace profund. Exista explicatii tehnice banuite, niciuna confirmata, pentru ca Yahoo a facut asta pe sestache, cand dormeam cu totii, aseara.

Nu mai link, nu mai citate direct poportionale in lungime cu profunzimea, nu mai bancuri, la revedere pagina draga, acum trebuie sa te lupti ca sa ai status dragut, funny, inteligent dar in incinta. Concis, concis, dar pana unde?

Mi-as dori o explicatie oficiala care sa-mi povesteasca, ca la copii, de ce imi dau apoi imi iau.

.

Stop torturarii animalelor!

O initiativa pornita de Pro TV, o petitie pentru care s-au adunat peste 100 000 de semnaturi so far, impotriva cruzimii fata de animale si pentru infiintarea unei Politii speciale care sa se ocupe de aplicarea drepturilor lor. Am semnat deja, va incurajez sa faceti la fel. Petiţia cu semnături va ajunge la Parlamentul României in vederea adoptarii unor legi mai aspre cu aceste brute. Personal sper la pedeapsa capitala.

Se semneaza aici.

Daca vreti sa va persoanlizati site-ul se poate face aici.

Pentru ca am impresia ca tag-ul (vezi mai jos ce implica) va merge mai bine, dau mai departe lui Tibs&Co, Andreei, Tarei, lui Serj, Marei , lui Grigore, desi e un pic off-topic cu blogul lui, e pentru o cauza buna, si lui Yoli, desi cred ca a semnat deja.

Nu am la mine, insa maine am sa urc si niste poze cu Linda si cu Miti, best dog and an ok cat (cuz it’s the best cats can be), ambele animalele mele, ambele luate de pe strada. Cei tag-uiti trebuie sa semneze petitia, sa urce o poza cu animalul/animalele lor si sa dea mai departe. 3 in 1!

Intr-o ordine de idei aleatoare ii urez lui cherie mica a happy happy beautiful start de astazi(maine) in noul ei birou din Pache Protopopescu! Lovable! Mircea-Mircea!

Later edit, as promised:

Miti (nume generic de pisica pentru ca nu intentionam sa o tinem), gasita intr-un aprilie foarte foarte ploios, cocotata pe grilajul de la bloc, de o culoare urata, negru-ars, plina de purici, foarte mica, foarte zgomotoasa. A fost hranita, spalata si a dormit in continuu 2 zile. Se mai trezea la insistentele mele ca sa mai manance cate ceva. And now she owns the house cu aceasta signature laying position: foca.

In curand si Linda, insa trebuie sa scanez lucruri pentru asta.