Romania nu e a mea, nici a prietenilor prietenilor mei

August 15, 2008

Eu renunt. Ati castigat, fair and square. Am luptat, ati luptat, dar eu nu mai pot. Deci va las voua cam 250 000 de km patrati sa puneti manele sa se auda peste tot, sa turnati cu bere si sa miroasa a mici. Nu aveti decat sa mergeti cu tricourile peste burta, eu nu ma mai uit cu dispret si superioritate catre parintii care trosnesc cate o palma peste feţele copiilor de 4-5 ani care vor o masinuta de plastic. Acum inteleg si eu ca unde traiti voi, si intamplator (dintr-un accident, sunt sigura) traiesc si eu, bataia e rupta din rai. Rai cu r mic, ca acolo o sa mergeti voi.

Acum am inteles ca e normal sa fiti suparati si enervati mereu, sa tipati unii la altii si sa vorbiti rastit, sa va injurati si sa va impingeti la intrarea in metrou si autobuz. Inteleg si mai ales accept ca v-ati ales ca modele Elene care isi irosesc viata la solar si ale caror mari realizari este ca ‘sunt bucati’, Irinei care invart niste afaceri despre care nici macar afaceristii nu stiu, Monici care toarna copiii si se imbogatesc la 20 de ani, Becalii realizati care devin printi si isi auresc acoperisul palatelor, papagali anonimi care isi spala Lamborghinul cu apa din fantanile arteziene de la Unirea, presedinti populisti si critici de arta care nu au intrat in muzee de cand nu mai au matricola pe mana.

Va las sa va resimtiti apartenenta la aceasta tara doar cand e ceva de urât, doar cand ii facem pe americani prosti, pe francezi nesimtiti si pe artistii urbani viermi si huligani. ‘Astia nu sunt romani’. Va las sa va simtiti jefuiti doar cand se fac galerii de arta pe niste mii de euro, nu cand se pierd milioane de euro pe autostrazi fictive si contracte platite din bani publici dar puse bine sub sigiliu. Va las sa votati aceleasi partide si cand totul merge mai prost sa dati din umeri. Voi ati inteles ca ‘asta e’ si daca asta e, atunci de ce sa te mai obosesti cu altceva. Sa fiti mediocrii pana in maduva oaselor si cand cineva vrea sa scoata capul, sa-l puneti repede unde-i e locul: ori cu noi ori impotriva noastra.

Inteleg ca pitipoanca.org nu e exceptia, exceptia sunt cei care-i fac trafic. Inteleg ca avem o administratie care nu accepta sa calci pe iarba decat daca ai cu tine un gratar si un Logan din care sa iasa maneaua. O inteleg pana si pe chelnarita care nu a inteles cum stau 3 oameni la masa si citesc fara sa vorbeasca. Inteleg ca e mai interesant sa-ti lungesti capul sa citesti in ziarul de langa tine decat sa iei cu tine o carte de acasa, sa te enervezi in trafic dar nici mort sa nu iei metroul intre Unirea si Romana.

Eu m-am hotarat sa traiesc in bula mea de oxigen, acolo unde nu mai sunt 50 de grade, unde nu mai pute nimeni a transpiratie, unde nu se pisa lumea la coltul strazii, unde nu mai alearga tigani desculti printre mesele cafenelelor de pe Lipscani. La mine in bula e racoare, lumea se spala si se imbraca mai de Doamne-ajuta, e amabila, raspunde frumos cand intrebi ceva, dă restul in monede, nu in lame de guma si are o moaca relaxata, de trait calm si usor. La mine, in bula mea, e ok.

Na, luati-va tara asta si faceti o mare petrecere cu manele, mici si bere. Si cand v-o fi mai rau, asa sa va fie.

31 Responses to “Romania nu e a mea, nici a prietenilor prietenilor mei”

  1. bula Says:

    Te-ai suparat ca vacaru pe sat!

  2. Bianca Says:

    o sa incerc sa nu o iau ca pe un compliment.

  3. dorinlazar Says:

    Cu toţii ne-am supărat pe România asta. România dublului standard şi al gîndirii greşite puse ca etalon.
    Yup, I feel you🙂

  4. Adi Says:

    Cand am inceput sa citesc credeam ca pleci din tara. Ma bucur sa vad ca ramai. Asta inseamna ca inca mai lupti pentru ceva. Mai ramane o speranta. Keep up the good work.

  5. Coroana infinitului Says:

    Ce bula mea!

  6. prowler Says:

    it’s all about the bula

  7. someone Says:

    Toti suntem suparati…nasol este ca nu parerea noastra conteaza…cand decizi sa te certi cu cineva pentru ca a gresit , ai comandat ceva iti aduce altceva , vine dupa 2 ore ,nu iti da rest ( la taxi , la magazin ) mereu se gaseste cineva sa zica lasa-l ma…asta e! Si eu am incercat sa fac ceva, sa ma cert cu politia , cu taximetristii care cred ca soselele le apartin , cu vanzatoarele , cu chelnerii, cu toti cei care ofera servicii pentru care noi platim-nimic nu se schimba decat daca toti vom face aceste lucruri. Eu unul incerc sa plec pentru o perioada, lucrez tot in publicitate si vad ca lucrurile nu se prea indreapta !

  8. lebleu Says:

    NEVER!Nu o sa se schimbe nimic niciodata atata timp cat Adi minune ,Becali si Basescu vor fi considerati valorinationale.Oamenii obisnuiti isi doresc o tara curata,frumoasa si..civilizata dar ceea ce e extraordinar e ca poate mai putin de 10% din ei fac si cate ceva sa iasa din asta.Restul fie se ascund,fie se complac.Toti se pang ca e mizerabila plaja la mare,dar se plang in timp ce scuipa coji de seminte,ingroapa cotoare in nisip si “uita “paharele de bere pe plaja (statul trebuie sa curete dupa ei,ei sun turisti si au doar drepturi).
    Eu cred ca in afara de faptul ca suntem un popor needucat suntem un popor fara constiinta si fara bun simt!Desigur sunt si exceptii printre milioanele de romani dar..acestea vin din pacate doar sa confirme regula.

  9. Petras Ioan Florin Says:

    ce bula mea… cine pleaca ultimu din tara sa stinga lumina..

  10. Lau Says:

    multa lume constata neregulile, dar tot nu se schimba nimic:) macar sa ne distram cand aratam cu degetul:D


  11. […] 5, 2008 Bianca traieste intr-o bula de fericire si nepasare fata de nesimtirea bucurestenilor. E linistita si […]

  12. albastra Says:

    doamne cata dreptate ai!

  13. cory Says:

    da, pai bine ca stai in bula ta si ne lasi singuri impotriva tampitilor

  14. Damascus Says:

    Offff! Sunteti obositori uneori. De cele mai multe ori. Toti urati tara asta, toti ii vedeti mult prea clarele puncte negative (adevarat, trebuie sa fii orb sa nu te arda pe retina), dar niciunul n’ar recunoaste ca romania asta e mai mult decat o baltoaca nenorocita in mijlocul europei. La dracu, sunt atatea lucruri pt care merita sa mai stai un timp in astia “250000 de kmp de manele, bere si mici”. N’am sa dau exemple. Fiecare le are pe’ale lui. Unele ne sunt comune. Dar majoritatea sunt momentele care’ti pun un zambet pe figura si’ti aprind o scanteie in ochi cand te lovesti de un nimic surprinzator in drum spre dracu stie ce. Veti spune ca sunt naufragiatul care se multumeste cu o bucata de lemn in lipsa colacului de salvare. Poate ca sunt. Dar multi dintre voi ati avut de ales si totusi ati ramas. Tu, necunoscuto, inca mai esti aici. In bula ta de unde iesi sa’ti renegi neamul in fata noastra, mancatorii de mici, bautorii de bere si ascultatorii de manele. De ce? Nu’ti meritam intelepciunea. De ce mai esti aici, impartasindu’ne nemultumirea? Esti suficient de inteligenta sa poti pleca spre taramuri mai prietenoase. Doar n’ai sa spui ca astepti ceva, poate sa’ti termini studiile. Hmmm.. n’ar merge cat timp totul e de o calitate indoielnica aici. Aseul nu e sorbona si cu siguranata poli nu se apropie de cambridge. De ce? Ah, pt ei? Dar oare ei nu sunt romani? Poate ca M injura in trafic si refuza sa ia metroul intre victoriei si romana, desi iti e prieten bun si il apreciezi pt remarcabila’i cultura. Poate ca V exagereza uneori cu bautura si da drumul la manele dar astea sunt momente rare si in cel mai rau caz amuzante cat timp e “de’al casei”. Si poate ca eu sunt tipul blocat de M in mijlocul intersectiei sau poate timpul care locuieste sub V si nu poate dormi in noptile lui de “betie a spiritului”. La dracu! Nu ii cunosc. N’as putea sa apreciez eruditia lui M sau rafinamentul lui V. Asta ma determina sa’i trimit in lista deja lunga de “iobagi calatori” si sa’mi inchei teza “romanie, tara plina de tarani”? Nu’i prea corect. Acordam toti cu prea mare usurinta o “prezumtie de vinovatie” desi nu e cazul. Nu sunt o fire optimista, si daca exista un dumnezeu acolo sus mi’e martor ca urasc multe lucruri in tara asta uitata de soarta. Dar refuz sa cred ca natura umana a romanului a disparut cu desavarsire. Nimic personal cu tine, necunoscuto. Nu te cunosc dar iti apreciez claritatea in gandire. Te rog doar sa mai dai o sansa:)

  15. WeeD Says:

    @ Damascus : Parerea mea este ca nu ai cum sa te bucuri de ce-i frumos in Romania atat timp cat exista MULTELE si INTERMINABILELE parti negative pe care romanul le sporeste pe zi ce trece. In legatura cu “muzica” preferata a romanului, maneaua, este doar un mod prin care tiganii se impun si ne strica cultura. Pe viitor daca o sa o tinem asa, Romania va fi o tara de tigani, si-asa ei nu ai propriul stat🙂 Nu sunt rasist, dar cred ca din cauza lor tara noastra are un nivel sporit de incultura.

    @ Bianca : Super tare blogul, foarte interesant. E prima data cand intru aici si deja m-am indragostit de continut😀 Numai bine!

  16. vloody Says:

    Eu am o obsesie pentru Bucuresti mai exact pentru cel interbelic, de aceea, ma tot plimb pe lipscaniul plin de curve si de plozi, dar intr-o zi eram fericit de mana cu prietena mea, evident pe stradutele imbaciste ale lipscanului, ea purtand niste pantofi a la garcon din lac. De la etajul unei case arse si clar parasite niste tigani injurau si se uitau la noi, apoi au inceput sa ne flegmeze si sa arunce cu oua, pantofii ei au aratat ca o omleta. M-a socat reactia mea, caci a fost una de nepasare ca si cum nu e nimic anormal in gestul lor. Se pare ca ajungi sa faci parte din nucleu, cu timpul. Trist!

  17. tara Says:

    english breakfast, vlad, lipsea baconul, dar ala e de porc, deci… nu lipsea :))

  18. albastra Says:

    ai uitat sa zici de cei care se scobesc cu cotul in nas, in orice mijloc de transport, sau intre dinti.
    eh, mirobolant, uite si tu ce pierzi😀

  19. Tara Says:

    nu incerca sa ma pacalesti. cotul nu poate ajunge in zona aia si nici cu limba nu ti-l poti atinge, dee-dee mama :))

  20. albastra Says:

    voi… doctorii… le stiti pe toate :)))

  21. ba, bine Says:

    si damascus si bianca.
    bianca va pleca, damascus va ramane. fiecare bine cu a lui. poate ca bianca se va intoarce si va avea (optimismul lui damascus)+1. sau poate ca nu.
    sau facem o tara mai mica in tara noastra, unde sa te duci si sa fii in tara, dar totusi sa stii ca esti plecat din tara.
    daca pleci (nu romantza), oricum, oriunde te-ai duce, subconstient incerci sa-ti construiesti o romanie mica, a ta.
    si daca ramai, incerci sa-ti faci o romanie mai buna. e cam la fel, doar ca-n primu caz gasesti mai multe feluri de haribo sau beef jerky.

    si oricum, nu zice nimeni ca plecat = bagat pula-n ea de tzara ca-i de cacat. ci cred ca doar nu te simti potrivit tu atunci cu tine.
    te duci intre niste oameni pe care ii doare in pula de tine, o sa te simti ca-n the sims da o sa fie foarte ok.
    oameni care put sau care sunt nesimtiti sunt peste tot, doar ca nu o sa vrei tu sa-i vezi ca te concentrezi la altceva. si altceva-ul ala o sa fie bun, ca nu-ti mai ocupi mintea cu ce te enerveaza, nu te mai gandesti la cacaturi. dar si acolo o sa te enervezi la un moment dat, dar din altceva. dar asta acum nu conteaza.
    atunci te vei enerva din nou si vei face ceva impotriva.
    clar ca un cal.
    ca te obisnuiesti cu ideea, stai optimist si speri sa se schimbe si incerci sa ajuti – ca-ti bagi pula si schimbi si poate apoi e mai bine sau stii ce sa faci ca sa-ti fie mai bine – tot ok e.

    hai sa facem ce ne-ar face fericiti. oameni suntem.
    sau mai pentru la romania, hai sa nu facem ce nu ne-ar face fericiti.


  22. Bai m-ati ametit un pic … tara tara sau tara tara pt ca amandoua se scriu la fel si cum e la moda sa nu mai scrii numele cu initiala mare, si cum eu sunt la moda, ma incurc. Scrieti si voi tara cu tz (cand e cazul) ca pe cocalari.org… nici mie nu imi place, dar e practic.

    Cat despre Romania si Bucuresti… Iar o sa ma contrazic cu Bianca🙂 N-am mai intrat d mult p blog-ul asta… Nici ea nu prea a mai intrat… dar na, intru, citesc, reactionez.

    Mie imi place Romania. Serios, nici un fel de gluma. E adevarat ca exista o sumedenie de locuri care sunt mai misto din aproape orice punct de vedere… Dar… mie imi place aici. Numeste-ma nebun.

    E adevarat k defapt post-ul asta e unul impotriva ignorantei si nu impotriva romaniei in sine (vedeti, romania cu r mic => la moda!), dar nici atitudinea asta de mie nu-mi place nimic, nu ma integrez, vreau sa schimb totul, totul e naspa, luati-ma de-aici nu e prea constructiva. Sigur… E mai constructiva decat ignoranta, dar adevarata atitudine eu zic ca e undeva la mijloc.

    Pe langa o casa veche dintr-o anumita zona din Bucuresti, seara, e genial. Pleaca de aici si incet incet descoperi lucruri foarte tari in Bucuresti si in tara. Lucruri, oameni, evenimente. Departe de nivelul de afara, asa e, dar ajungem si acolo. Eu chiar cred asta. Suntem aici acum mult mai bine decat eram acum 5 ani. Si atat.


  23. Hmmmm, comentul meu is awaiting moderation. Asa imi trebuie daca am pus un link.


  24. Mei dar suparat mai esti. Si nici macar nu te iei foarte in serios, nici nu-ti propui experientele proprii drept adevaruri imutabil universale, ca orice manelist. Imi place.

  25. gsari Says:

    Bianca, pleaca si nu te mai uita inapoi. Si nu lua in seama nici comentariile nostalgic-pasuniste. O sa te plictisesc cu povestea mea: am 30 de ani si am venit in America asta vara, la un doctorat la o Universitate din Midwest. N-am plecat din saracie, dimpotriva. Locuiam cu sotia mea intr-un apartament la Piata Sudului, ea are o garsoniera in Militari, aveam o masina decenta. Eram cercetator stiintific la un institut, din salarii si proiecte castigam spre 1000 de euro pe luna, sotia mea avea o bursa doctorala de 300 de euro pe luna. Vroiam sa mancam la o carciuma, mancam, vroiam sa bem un suc la Actori, in Lucky 13 sau undeva in Herastrau, mergeam si beam. Vroiam un weekend la 2 Mai sau la Sinaia, mergeam. Si asta vara totusi am plecat, la un al doilea doctorat. Am inchiriat casele si am plecat. Am o bursa mai mica decat castigam in tara, cam 1000 de dolari pe luna, din care mancam, ne imbracam, ne luam carti si iesim si prin oras. Din chirii ne acoperim relaxat chiria de aici, unde avem un apartament mai mare si mai frumos intr-o zona ultra linistita, doar cu graduate students. In cinci luni n-am auzit o singura data o muzica data tare sau o cearta; doar pe vecinul tenor la scoala de muzica si pe vecina violonista exersand cateodata (si au talent, aici e a doua scoala de muzica din State dupa Julliard). In tot atata timp am vazut fix doua depasiri stupide; in rest nici macar claxoane nu aud. Nu am stat niciodata la vreo coada mai mare de trei oameni, nici la supermarket nici la altceva. Nu ma duc la nici un ghiseu sa platesc ceva, totul e online sau cu cecuri (ar putea fi chiar totul online dar mie imi place sa completez cecuri). Orice persoana care lucreaza la un ghiseu e amabila si se ocupa de tine de indata ce esti in fata ei. Inutil de spus ca toate secretarele se ocupa de tine cand ai treaba cu ele, ca si toate persoanele intr-o pozitie administrativa. Nu trebuie sa faci nici un fel de contracte cu utilitatile (telefoane, internet, electricitate), le dai un telefon, vine o persoana exact cand a zis ca vine, instaleaza si intr-un anume timp iti vine o factura. Nu vorbeste nimeni urat, nu e picior de tigan pe aici (e si normal, nu exista ajutoare sociale pentru non-cetateni si mai toata lumea are cate o arma pe acasa). Lumea nu se enerveaza. Stabilesti un lucru pentru o data, lucrul acela chiar se intampla la acea data, cu o precizie aproape plictisitoare. Ninge, se da cu sare. Cineva lipseste la ore, anunta cu mult dinainte si face ceva in locul absentei. Ideea de mita in sistemul universitar e pur si simplu o abstractie studiata teoretic. Oamenii nu sunt incruntati si in general raspund cu multa ingaduinta cand ii intrebi ceva; uneori se intorc din drum si vin cu tine pana unde ai treaba. In biblioteca am tot ce vreau; daca nu au, imprumuta sau sunt abonati la resursa respectiva pe internet. Studentii nu sunt geniali, dar sunt respectuosi, isi fac treaba si n-am impresia ca ar trisa la examene. Da, au probleme; multa lume nu are asigurare medicala pentru ca e prea scumpa; eu o am inclusa in bursa, dar din pacate sotia mea nu are. Mancarea obisnuita e un dezastru; noi cheltuim mai mult pentru ca incercam sa evitam chimicalele si mancarea modificata genetic. Multi sunt retrograzi, mai ales in ce priveste religia. Dar toate astea palesc in fata avantajelor. Daca vreau sa vorbesc cu cineva in tara, exista Skype si camere web. Sotia mea, care e mai artista de felul ei, publica literatura si poze in doua gazete literare locale si face internshipuri la muzeele de pe aici (care au originale de artisti mari, de la Piranesi la Picasso, ca sa nu spuna ceva ca expun doar arta native american). De ce as regreta ce e in tara?

  26. anarhistu Says:

    noi nu regretam tara ci doar pe noi

  27. adidas Says:

    oare doar cocalari exista in tara asta?
    sunt mai multi decat oamenii normali?

  28. valeria Says:

    atat se asteapta de la tine , scumpo . cati mai ramanem ?

  29. valeria Says:

    blah blah … cine te tine ? din cauza lasilor ca tine avem ce avem .

  30. Maria Says:

    Nu ai mai scris de ceva timp pe blogul tau, astept sa revii cu noutati


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: