Scuza-ma, ai un foc?

Sunt o nesimtita.

Am scris un mail nesimtit fara motiv, doar ca nu-mi venea sa-l scriu altfel si desigur ma simt prost. Dar ma gandesc deja la ce o sa fac maine, chiar mai repede: peste o ora, si-mi mai iau mintea de la el.
Am incercat sa o dreg, da’ nu merg lucrurile chiar asa de usor.

Cica noi in Bucuresti suntem mai nesimtiti. O fi, nu zic, ma simt si eu singura uneori, insa de obicei incerc sa ma justific fata de propriu meu bun simt, cand ma trage de maneca.
“Hai mah, esti nebun, nu vezi ca vine de la piata? Si oricum are toata ziua la dispozitie, ca e pensionara, nu face nimic, de ce tocmai cand e autobuzul plin imi cere locul?”

“Ah, n-am multumit pentru focul asta. Lasa, am cerut pe un ton frumos.”

“Se baza pe mine sa-i trimit prezentarea aia. Da’ nici ea n-a sunat- deci n-are nevoie.”

Constiinta trage un fum din bullshit-urile pe care i le dam sa le fumeze, se aseaza pe spate si incepe sa o doara in fund. “Lasa…”

E cu atat mai fucked-up cu cat noi suntem iritati daca lumea ne trateaza cum o tratam si noi. “Hai frate, zi si tu un multumesc acolo!” Si asa e, de ce sa nu-mi multumeasca daca il ajut? O sa ajungem sa multumim cum intrebam “cefaci” sec intr-o suflare, fara sa vina din alta parte decat din reflex.

Zic “multumesc” de cam 10 ori pe zi si o scriu de si mai multe. Ca o proasta tocmai in mail-ul cu pricina mi s-a parut mie ca e cam ciudat sa o trec si tocmai atunci mi s-a intors pleosc in fata.
If I don’t mean it is it worth a damn? Dar cum sa mai simt eu “multumesc”-ul asta sau “te rog”-ul daca le folosesc drept cuvinte de legatura?

Point-ul nu este ca nu mai trebuie folosite, ideea e cum le facem sa insemne ceva chiar daca le uzam atat de mult ca din cele 9 litere ale lui “multumesc” sa fi tot ramas doar 3-4 acolo, la mijloc, neroase de du-te-vino-ul asta zilnic.

As vrea sa-i multumesc lui Catalin(altfel decat instinctiv) pentru ca mi-a luat o alta carte. Nu avea de unde sa stie ca toate cartile mele au copertile putin roase si eu le pastrez chiar si asa, nu ma deranjeaza. Insa apreciez efortul, dar tinem minte ca data viitoare sa-ti imprumutam doar editii princeps! Sa te vedem atunci!

Hai ca fug la expozitia de erotic mumbo jumbo. Cat mi-am luat la revedere de la colegi si am urat relaxare si distractie in weekend parca am si uitat ca a fost o vaca. 30 de minute? Not bad, pentru o bucuresteanca.

Din blogurile altora

Se facea ca stateam pe o canapea si bloguiam. Prin altii. Asta scrie Dana. I like!
Cu incredere si pe blogul ei ca e misto. In God we trust, and in lipo.

Cura de vara

Glucide, lipide, alergare, electrostimulare, tae-bo, cardio, abdomene, creme, dieta, silueta, calorie, bulimie – Gustati cu incredere va rog din aceasta salata de cuvinte alese cu grija, caci incepe cura de vara!

Inainte de vara lumea vorbeste mai mult ca oricand despre diete ultra-rapide si regimuri–wow. Salile de fitness devin neincapatoare, iar revistele isi cedeaza din ce in ce mai multe pagini reclamelor la crème anticelulitice. Nu ai cum sa nu simti toata agitatia asta si sa nu te amuzi putin. E placut sa vezi o adevarata comuniune a oamenilor, uniti frateste intru slabire rapida!

Citeam de curand intr-o revista: “Mare atentie daca vrei sa porti mini in acest sezon! Ai voie doar daca stii ca nu ai nimic de ascuns si poti sa apari fara probleme intr-o fusta foarte scurta.” Adica anul asta fetelor nu se mai poarta piciorul gros, celulita nu mai e in tendinte! Anul trecut era la mare cautare, un must-have as zice, dar “sezonul acesta” ba! Multumim oricum pentru sfat, e bine ca ne-ati spus ce se poarta sau ce nu se mai poarta anul asta sub fusta scurta, ca altfel riscam sa fim “out of fashion”.
Si totusi pentru cine slabim vara? Pentru iubitii nostri? Pai ce sunt ei, iubiti-sezonieri? Nu, ii avem si toamna si iarna, ne vad goliciunea tot anul, sau ne-o simt si o masoara cu mainile si cand stingem lumina. Vara slabim mai mult pentru prietenii prietenului, pentru colegii de serviciu cu care iti petreci concediul, pentru necunoscutii de pe plaja. Pentru toti cei care comenteaza de pe cearceaful de alaturi. Deh, “Vorbeste lumea”! Fac pariu ca daca ai pleca cu al tau pe undeva pe afara prin Turcia sau Grecia, nu ti-ai da atat de tare interesul. Ca acolo daca e sa vorbeasca, vorbeste in alta limba si nu o intelegi. Si daca te enervezi, ii zici si tu una in romana, ca sa fiti chit. Dar pe plaja din Mamaia, inconjurata de cei care te-au admirat mereu in blugi si tricou, momentul adevarului se arata cand iti porti costuml de baie spre apa rece si sarata. Trebuie sa-ti pastrezi stacheta ridicata, sa-l faci pe prietenul tau mandru ca te are!

Asa ca infometeaza-te si linisteste-ti stomacul cu multa apa. Si cea mai buna afacere e programul “cenusareasa” pe care-l au unele hoteluri cu spa. Vai, n-ati auzit de el? Nebunieeeee…te slabeste nu stiu cati centimetri, dar tine doar vreo 8 ore, dupa care ca in poveste, Zbang, plesneste grasimea din tine si ajungi la formele intiale. Si totusi 8 ore e arhi-suficient, cat ai de gand sa stai la plaja? Prinzi si iesirea de dimineata si pe-aia de seara si dupa astepti sa se intunece bine cat sa nu ti se mai vada formele. Apoi a doua zi dimineata mai bagi o data tratamentul si devi iar printesa plajei.

De ce facem toate astea doar pentru parerea celor din jur si nu pentru noi insine? Ca daca am face-o pentru noi, ar trebui sa o facem mereu, nu doar cu 3 saptamani inainte de-a imbraca costuml de baie. Propun ca anul asta cura de vara sa tina ceva mai mult timp… Sa ne schimbam regimul de viata intr-unul mai sanatos, care sa ne mentina dimensiunile trupului in limetele valorilor normale si care sa ne permita sa defilam nud prin fata partenerilor cu lumina nestinsa.

Only from the best

Zilele astea taramul desfraului este mai aproape de noi.
Toti oamenii puternici si extraordinar de excitati au facut posibil acest lucru, asa ca maine planuiesc sa ma bucur de o expozitie… incitanta.
Cheries make it a must in your agendas. Then let my people talk to your people.

Ceea ce-mi doresc cu adevarat este un ruj. One can never have too many make up products, now, isn’t it?

Rasu, plansu

On April 30th 2007, the Blogosphere will hold a One-Day Blog Silence in honor of the victims at Virginia Tech. More then 30 died at the US college massacre.

But it´s not only about them. Many bloggers have responded and asked about all the other victims of our world. All the people who die every day. What about them?

This day can be a symbol of support to all the victims of our world!

All you have to do is spread the word about it and post the graphic on your blog on 30th April 2007. No words and no comments. Just respect, reflect and empathy.

Footnotes

S-a facut casa din portelan. In curand vom avea si capul sec, casa din deal cu usa care se va inchide singura(Pacala friendly), omul din sticla prin care poti vedea la TV, omul batut in cap, samd.

Sensul metaforic nu mai e ce-a fost, s-a comercializat s-asta. Era mai bun primul album.

Let’s go outside

..or online.

Cum acest blog nu are o tema- nu vorbesc nici doar despre mine, nu e corporatist, nu e de hobby, e un fel de ciulama digitala, am sa o tin tot asa.

Una peste alta aici puteti vedea ce face lumea. Nu se deshide cu Opera, insa merge bine cu Firefox sau Explorer. Daca n-aveti plug-ins, instalati-le merita .E prezent si in blogroll, dar vad ca acolo nu se duce nimeni(va monitorizez- stiu ce clicaiti!).

In mare e vorba despre un site care monitorizeaza toate blogurile si retine frazele care contin cuvantul “feel/feeling” astfel incat fiecarei emotii ii e data o culoare. Happy parca era galben. Daca dai clic pe bulinuta poti vedea citatul si datele persoanei care a scris. Ca sa nu fie foarte intrusive totusi blogurile nu sunt link-uite. Foarte, foarte misto si arata foarte bine. Un soi de Bravia, Balls sentimental. Extrem de entertaining, I find it better than TV.

An idea a day, via Laur, un site unde poti posta ideile out of the box. Cateva care mi-au placut all over this entry. Merita vizitat, sunt unele comune insa merita cateva minute pierdute pentru cele intr-adevar bune. Mi-a placut mult, mult de tot cea cu alarma de ceas.

Gettin’ it back.

Pentru toate momentele in care mi-a fost prea somn ca sa mai ma demachiez, pentru toate momentele cand nu aveam un servetel la mine sa-mi sterg urmele de rimel, pentru toate momentele in care toaleta femeilor era plina si a barbatilor libera, pentru toate momentele in care “nu a fost frumos pentru o fata” sa fumez pe strada,

Pentru toate momentele in care imi venea sa ma bag la loc in pat fiindca ca nu-mi statea parul, pentru toate momentele in care am asteptat sa fie o liniuta, pentru toate momentele in care am imprumutat absorbante, pentru fiecare clipa in care m-am gandit ca mi se vede pudra de pe fata, pentru toate diminetile pe cantar in care reajustam masuratorile,

Pentru toate momentele in care am spus ca inca putin nu conteaza, pentru toate impulsurile de a-mi suna fostul si pentru toate telefoanele de la fosti pe care nu le-am respins, pentru toate sms-urile de dragoste neimpartasita, imposibila, trecuta, infloritoare pe care le-am trimis, pentru toate “dar”-urile pe care le-am auzit,

Pentru toate campaniile de reduceri si pentru toate noptile petrecute cu fetele, pentru toate shot-urile de tequila date in cinstea reusitelor sau in ajunul esecurilor, pentru toate crizele cand “Nu am cu ce sa ma imbrac!!!”, pentru toate insemnele cu “winner” de pe maini si pentru toate sperantele primelor intalniri, pentru toti heebee geebee-shii simtiti again and again, pentru toti haba haba pe care i-am vazut si pe care i-am sarutat,

Pentru toate noptile pierdute pe messenger si pentru toate relatiile care duc direct spre nimic, pentru toate filmele in care m-am regasit si pentru toate serialele pentru care s-a facut reuniune, pentru toate unghiile exfoliate si pentru toate inimile frante, pentru toate sferturile de ora intarziate, pierdute in oglinda, pentru toate noptile cand ma dureau picioarele de la tocuri,

Pentru toate toaletele straine unde nu gasesc ce am nevoie, pentru toate tricourile care miros a parfum barbatesc, pentru toate pozele facute si pentru toate noptile petrecute la telefon, pentru toate ciocolatele mancate si pentru toate secretele impartasite cu ale mele, pentru toate consolarile si pentru toate imbarbatarile pe care le-am primit si pe care le-am facut, pentru toate ajunurile umede de Craciun cautand cadouri, pentru toate varfurile despicate si pentru toate perechile de blugi prea mari sau prea mici dar niciodata potriviti, pentru toate mancarurile arse, pentru toate livrarile la domiciliu si pentru toate cursele cu taximetristi misogini sau ciudati

A big round of applause cuz I’ve been through bad hair days and back.

VT again

“I didn’t claim to have answers, I just claim to have better questions”.
Cateva presupuneri despre ce s-ar fi putut intampla la VT luni si un background mult mai bun decat ce se vede la stiri.