Romania nu e a mea, nici a prietenilor prietenilor mei

Eu renunt. Ati castigat, fair and square. Am luptat, ati luptat, dar eu nu mai pot. Deci va las voua cam 250 000 de km patrati sa puneti manele sa se auda peste tot, sa turnati cu bere si sa miroasa a mici. Nu aveti decat sa mergeti cu tricourile peste burta, eu nu ma mai uit cu dispret si superioritate catre parintii care trosnesc cate o palma peste feţele copiilor de 4-5 ani care vor o masinuta de plastic. Acum inteleg si eu ca unde traiti voi, si intamplator (dintr-un accident, sunt sigura) traiesc si eu, bataia e rupta din rai. Rai cu r mic, ca acolo o sa mergeti voi.

Acum am inteles ca e normal sa fiti suparati si enervati mereu, sa tipati unii la altii si sa vorbiti rastit, sa va injurati si sa va impingeti la intrarea in metrou si autobuz. Inteleg si mai ales accept ca v-ati ales ca modele Elene care isi irosesc viata la solar si ale caror mari realizari este ca ‘sunt bucati’, Irinei care invart niste afaceri despre care nici macar afaceristii nu stiu, Monici care toarna copiii si se imbogatesc la 20 de ani, Becalii realizati care devin printi si isi auresc acoperisul palatelor, papagali anonimi care isi spala Lamborghinul cu apa din fantanile arteziene de la Unirea, presedinti populisti si critici de arta care nu au intrat in muzee de cand nu mai au matricola pe mana.

Va las sa va resimtiti apartenenta la aceasta tara doar cand e ceva de urât, doar cand ii facem pe americani prosti, pe francezi nesimtiti si pe artistii urbani viermi si huligani. ‘Astia nu sunt romani’. Va las sa va simtiti jefuiti doar cand se fac galerii de arta pe niste mii de euro, nu cand se pierd milioane de euro pe autostrazi fictive si contracte platite din bani publici dar puse bine sub sigiliu. Va las sa votati aceleasi partide si cand totul merge mai prost sa dati din umeri. Voi ati inteles ca ‘asta e’ si daca asta e, atunci de ce sa te mai obosesti cu altceva. Sa fiti mediocrii pana in maduva oaselor si cand cineva vrea sa scoata capul, sa-l puneti repede unde-i e locul: ori cu noi ori impotriva noastra.

Inteleg ca pitipoanca.org nu e exceptia, exceptia sunt cei care-i fac trafic. Inteleg ca avem o administratie care nu accepta sa calci pe iarba decat daca ai cu tine un gratar si un Logan din care sa iasa maneaua. O inteleg pana si pe chelnarita care nu a inteles cum stau 3 oameni la masa si citesc fara sa vorbeasca. Inteleg ca e mai interesant sa-ti lungesti capul sa citesti in ziarul de langa tine decat sa iei cu tine o carte de acasa, sa te enervezi in trafic dar nici mort sa nu iei metroul intre Unirea si Romana.

Eu m-am hotarat sa traiesc in bula mea de oxigen, acolo unde nu mai sunt 50 de grade, unde nu mai pute nimeni a transpiratie, unde nu se pisa lumea la coltul strazii, unde nu mai alearga tigani desculti printre mesele cafenelelor de pe Lipscani. La mine in bula e racoare, lumea se spala si se imbraca mai de Doamne-ajuta, e amabila, raspunde frumos cand intrebi ceva, dă restul in monede, nu in lame de guma si are o moaca relaxata, de trait calm si usor. La mine, in bula mea, e ok.

Na, luati-va tara asta si faceti o mare petrecere cu manele, mici si bere. Si cand v-o fi mai rau, asa sa va fie.