Eu renunt. Ati castigat, fair and square. Am luptat, ati luptat, dar eu nu mai pot. Deci va las voua cam 250 000 de km patrati sa puneti manele sa se auda peste tot, sa turnati cu bere si sa miroasa a mici. Nu aveti decat sa mergeti cu tricourile peste burta, eu nu ma mai uit cu dispret si superioritate catre parintii care trosnesc cate o palma peste feţele copiilor de 4-5 ani care vor o masinuta de plastic. Acum inteleg si eu ca unde traiti voi, si intamplator (dintr-un accident, sunt sigura) traiesc si eu, bataia e rupta din rai. Rai cu r mic, ca acolo o sa mergeti voi.

Acum am inteles ca e normal sa fiti suparati si enervati mereu, sa tipati unii la altii si sa vorbiti rastit, sa va injurati si sa va impingeti la intrarea in metrou si autobuz. Inteleg si mai ales accept ca v-ati ales ca modele Elene care isi irosesc viata la solar si ale caror mari realizari este ca ‘sunt bucati’, Irinei care invart niste afaceri despre care nici macar afaceristii nu stiu, Monici care toarna copiii si se imbogatesc la 20 de ani, Becalii realizati care devin printi si isi auresc acoperisul palatelor, papagali anonimi care isi spala Lamborghinul cu apa din fantanile arteziene de la Unirea, presedinti populisti si critici de arta care nu au intrat in muzee de cand nu mai au matricola pe mana.

Va las sa va resimtiti apartenenta la aceasta tara doar cand e ceva de urât, doar cand ii facem pe americani prosti, pe francezi nesimtiti si pe artistii urbani viermi si huligani. ‘Astia nu sunt romani’. Va las sa va simtiti jefuiti doar cand se fac galerii de arta pe niste mii de euro, nu cand se pierd milioane de euro pe autostrazi fictive si contracte platite din bani publici dar puse bine sub sigiliu. Va las sa votati aceleasi partide si cand totul merge mai prost sa dati din umeri. Voi ati inteles ca ‘asta e’ si daca asta e, atunci de ce sa te mai obosesti cu altceva. Sa fiti mediocrii pana in maduva oaselor si cand cineva vrea sa scoata capul, sa-l puneti repede unde-i e locul: ori cu noi ori impotriva noastra.

Inteleg ca pitipoanca.org nu e exceptia, exceptia sunt cei care-i fac trafic. Inteleg ca avem o administratie care nu accepta sa calci pe iarba decat daca ai cu tine un gratar si un Logan din care sa iasa maneaua. O inteleg pana si pe chelnarita care nu a inteles cum stau 3 oameni la masa si citesc fara sa vorbeasca. Inteleg ca e mai interesant sa-ti lungesti capul sa citesti in ziarul de langa tine decat sa iei cu tine o carte de acasa, sa te enervezi in trafic dar nici mort sa nu iei metroul intre Unirea si Romana.

Eu m-am hotarat sa traiesc in bula mea de oxigen, acolo unde nu mai sunt 50 de grade, unde nu mai pute nimeni a transpiratie, unde nu se pisa lumea la coltul strazii, unde nu mai alearga tigani desculti printre mesele cafenelelor de pe Lipscani. La mine in bula e racoare, lumea se spala si se imbraca mai de Doamne-ajuta, e amabila, raspunde frumos cand intrebi ceva, dă restul in monede, nu in lame de guma si are o moaca relaxata, de trait calm si usor. La mine, in bula mea, e ok.

Na, luati-va tara asta si faceti o mare petrecere cu manele, mici si bere. Si cand v-o fi mai rau, asa sa va fie.

Stop torturarii animalelor!

October 1, 2007

stop_tortura.jpg

O initiativa pornita de Pro TV, o petitie pentru care s-au adunat peste 100 000 de semnaturi so far, impotriva cruzimii fata de animale si pentru infiintarea unei Politii speciale care sa se ocupe de aplicarea drepturilor lor. Am semnat deja, va incurajez sa faceti la fel. Petiţia cu semnături va ajunge la Parlamentul României in vederea adoptarii unor legi mai aspre cu aceste brute. Personal sper la pedeapsa capitala.

Se semneaza aici.

Daca vreti sa va persoanlizati site-ul se poate face aici.

Pentru ca am impresia ca tag-ul (vezi mai jos ce implica) va merge mai bine, dau mai departe lui Tibs&Co, Andreei, Tarei, lui Serj, Marei , lui Grigore, desi e un pic off-topic cu blogul lui, e pentru o cauza buna, si lui Yoli, desi cred ca a semnat deja.

Nu am la mine, insa maine am sa urc si niste poze cu Linda si cu Miti, best dog and an ok cat (cuz it’s the best cats can be), ambele animalele mele, ambele luate de pe strada. Cei tag-uiti trebuie sa semneze petitia, sa urce o poza cu animalul/animalele lor si sa dea mai departe. 3 in 1!

Intr-o ordine de idei aleatoare ii urez lui cherie mica a happy happy beautiful start de astazi(maine) in noul ei birou din Pache Protopopescu! Lovable! Mircea-Mircea!

Later edit, as promised:

Miti (nume generic de pisica pentru ca nu intentionam sa o tinem), gasita intr-un aprilie foarte foarte ploios, cocotata pe grilajul de la bloc, de o culoare urata, negru-ars, plina de purici, foarte mica, foarte zgomotoasa. A fost hranita, spalata si a dormit in continuu 2 zile. Se mai trezea la insistentele mele ca sa mai manance cate ceva. And now she owns the house cu aceasta signature laying position: foca.

imag000.jpg

In curand si Linda, insa trebuie sa scanez lucruri pentru asta.

www.forum.blogdezi.ro

September 27, 2007

emo_hitler.jpg
As of today this shall be The Totalitarist Dictatorship of My Blog and you shall be my guest if you mind your manners.
Democracy is dead. Long live I.

.

Of choices and faith

July 19, 2007

800px-sydney_harbour_bridge_and_opera_house_earth_hour.jpg

Ieri am avut o discutie lunga despre incalzirea globala si despre ce putem face. Eu tineam cu dintii ca putem face ceva, cealalta persoana ca de unii singuri nu schimbam lumea. M-am cam aprins, asa fac eu de obicei cand vorbesc despre asta. Astazi iar cu Mihnea, aceasi discutie, el insa mai putin vehement. Dar tot asa, nu crede ca un om poate schimba ceva.

Sunt de acord. Eu, tu, Andreea, Mara, Grigore, Dana, Ralu, cherie, Uana, Pufu, Costa niciunul nu poate salva pamantul. Stiu. Daca eu imi inchid apa in timp ce ma sapunesc la dus nu fac mare cacat. Stiu. Cand tu iti scoti incarcatorul de la mobil din priza(chit ca foloseste a 80-a parte din cat consuma un frigider intr-o zi) nu e mare lucru. Daca cherie inchide lumina cand iese din casa e a drop in the ocean. Cand Mihnea se hotaraste sa ia metroul pana in centru in loc sa stea cu masina blocata in trafic in Romana o ora e aproape nimic. Asa e, aici nu contrazic pe nimeni.

Dar daca eu si cu tine si cu cherie si cu toti cunoscutii nostri facem asta, parca incepe sa conteze nu? Si daca eu ma duc acasa si ii explic mamei mele ca e ok sa faci asta, pentru ca situatia e grava si daca ma duc la birou si imi rog colegii sa-si inchida monitoarele cand nu stau in fata computerului si tu faci la fel, parca incepe sa conteze nu? Si daca nu mai folosesc pahare de plastic la cafeterie cand imi iau cafea(nu se recicleaza) si-mi iau o cana si la 2 cafele pe zi ori 240 de oamenidin agentie toti ar face la fel, ar conta?

Daca putem fi siguri ca lucrurile mici pe care le facem individual afecteaza(fara doar si poate) viata celor din jur, atunci ce ne costa sa facem acele lucruri? Eu sunt sigura ca, in timp, nu astazi, nu maine dar peste o luna sigur, mama o sa stie sa inchida televizorul daca sta sa gateasca in bucatarie. E o victorie mica, dar in general razboiele sunt formate din victorii mici advertizate la maxim. “Uite, daca poti face asta, poti maine sa faci si asta’.

Nu consumatorii particulari polueaza. Al Gore si o gramada de oameni de stiinta care ii furnizeaza date say we are. Hai sa ne asumam responsabilitatea fara sa ridicam din umeri. Exista alternative care solicita un efort extrem de mic, problema e sa poti crede ca vei schimba ceva prin actiunea ta mica, oricat de mica. E o picatura in ocean, dar oceanul din asta e format.

Ma uitam la un speech de-al lui Bono despre Africa si problemele de acolo si a fost absolut impresionant ceea ce spunea. Se referea la faptul ca oamenii nu prea pun pret pe ceea ce pot face de unii singuri, pentru ca pare prea mic, dar daca te gandesti cat inseamna toti oamenii, deja simti cum se pot misca lucrurile. Si spunea ca putem schimba lumea. Bono e un om in toata firea, are cat? 50 de ani? si a cunoscut lideri de stat si oameni importanti. Stie cum ‘sta treaba’ stie cat de greu si de descurajant poate fi sa vrei sa schimbi ceva. Insa inca crede ca noi putem schimba lumea. Lumea! Wow…..

Spunea de generatia anilor 60 care credea si ea asta ‘and of all the talk of love and peace there was real muscle in it’. In romaneste, aveau coaiele sa creada. Astazi avem comunitati intregi unite printr-un ecran si o tastatura si avem prieteni la capete diferite ale lumii si putem comunica atat de usor si schimba idei si crezuri atat de simplu si nu credem ca putem schimba lumea? Am castigat tehnologia care poate face diferenta dar ne-am pierdut increderea si mai ales vointa sa o facem, actually do it? Wow…

 

E destul de patetic discursul asta al meu. Si sunt destul de dezamagita cand sunt privita ca ultima naiva de pe fata pamantului sa cred(auzi la ea) ca pot schimba ceva prin actiunile mele mici si puchinoase. Pff…

Va las cu a wonderful display of faith, Earth Hour organizat in Sydney de WWF. Timp de o ora locuitorii Sydney-ului, de buna voie si nesiliti de nimeni si-au inchis lumina si au stat in bezna, sa arate, simbolistic, ca se poate. Locuitorii s-au bagat si incet si corporatiile(2100!!!) au acceptat printre care Cola, Citigroup, McDonalds’s si municipalitatea care a inchis luminile de la Opera si de pe poduri si tot asa, un bulgare intreg generat mai intai de populatie si abia apoi sustinut de firme. A fost genial. Va las cu o descriere si cu un filmulet de prezentare a proiectului. Se incarca greu, promit ca merita fiecare minut de rabdare.

It is rare that you get the opportunity to be involved in something as big as trying to save the world, but this is one of those. Everyone knows about global warming but most believe it is an insurmountable problem too big for them to solve. A solution was needed that would convince every individual that collectively, with small changes, they could make a big difference. We created a symbolic event that could become a movement. On March 31st, Sydney would make a powerful statement by turning off its lights for one hour – Earth Hour.

It worked. From 0% – 97% awareness amongst Sydney-siders. 2.2 million switched off their lights. The city cut energy consumption by 10.2% (expected 5%) the equivalent of taking 48,000 cars off the road for one hour. Global PR coverage – Earth Hour captured the world’s attention and the story was covered in over 40 countries. In fact, other countries have already expressed interest in hosting their own Earth Hour in 2008.

‘Asta e’ probabil a intrat in limbajul popular cand romanii a pus gura de la gura si au formulat balada populara Miorita. Au mai zis-o altii inaintea mea, cum ca acel cioban e un cretin, oaia ii spune(!!!) ca va fi omorat iar el sta si isi scrie testamentul. El a zis prima oara “asta e”, acum ce poti face daca ei vor sa te omoare? Stai cuminte in banca ta, n-are rost sa te agiti.

“Asta e” are o larga arie de acoperire: de la o unghie rupta pana la o viata ratata “asta e” se aplica universal. Unele lucruri conteaza mai putin, adevarat, dar ‘asta e’ le face sa nu conteze deloc. Daca spui ‘asta e’ poate sa functioneze si ca o scuza, ca dovada ca pentru tine nu conteaza atat de mult treaba cu pricina, deci esti acoperit. Cu ‘asta e’ ne scuzam si toate handicapurile civice: Gramo ridicase problema de ce nu voteaza lumea si mi s-a parut un motiv destul de bun sa nu vrei sa votezi pentru ca deja te-ai obisnuit ca lucrurile sa fie asa cum sunt si nimic sa nu poata fi schimbat.

La noi nu e nimeni care sa inspire heirupismul ala american de care povesteam mai adineauri. Self-made men in Romania sunt pusi la pamani si priviti ca niste hoti pentru ca au reusit sa aiba business-uri de succes in loc sa apara la talk show-uri si sa povesteasca reteta succesului. Citea Badea in emisiune un supliment cu toate averile oamenilor de media gen Andrei Gheorghe, Dobro and so on si facea fete fete cand le vedea averile. Pai n-au muncit ei zi si noapte pentru ele, Mirci? E frumos sa citim cu voce tremuranda conturile si proprietatile(puse la dispozitie voluntar!) celor care chiar au muncit pentru ele? Si n-ar fi frumos sa le spune ‘brava baieti’ ca au iesit din groapa?

N-am o problema cu Romania sau cu romanii, nu vreau sa ma alatur celor care zic cat de rau e aici. Incerc doar sa vedem care sunt problemele, sa ni le asumam si sa incepem sa facem ceva in legatura cu ele. Deci: Asta e? Nu, nu e deloc asta, e chiar trist sa fim in halul asta de resemnati, de la varste din ce in ce mai fragede, doar pentru ca asa avem impresia ca trebuie sa fim. Nici macar nu e spusa cu ironia lui ‘maine va fi mai rau’ pentru ca daca asta e, asta e, si cu asta basta.

Deci, nu e asta “just cuz”, lucrurile se intampla dintr-un motiv(deloc criptic, ba chiar foarte evident), au motivatii si nu vin ele de la Dumnezeu ci pentru ca asa le facem noi sa se intample. Dumnezeu se ocupa de macro-managment iar chestiile mici, gen viata fericita pana la adanci batranete tin de micro-managment-ul fiecaruia.

Imparatia este pre-rezervata celor care nu s-au impacat cu status quo.

Silly me, au uitat sa va las si o melodie insipirationala. Willy Mason, Oxygen. Versuri aici.

Ma chinui de 10 min sa scriu cat de bine spune in melodia de mai jos Leonard Cohen ceea ce trebuie spus asa ca duca-se, eu renunt.

E o un video uratel, dar inca n-am descoperit cum sa embed melodii, promit sa work on it.
Versurile(altfel decat in spaniola) mai jos:

Everybody knows that the dice are loaded, everybody rolls with their fingers crossed
Everybody knows that the war is over, everybody knows the good guys lost
Everybody knows the fight was fixed, the poor stay poor, the rich get rich
Thats how it goes, everybody knows.

Everybody knows that the boat is leaking, everybody knows that the captain lied
Everybody’s got this broken feeling like their father or their dog just died.
Everybody talking to their pockets, everybody wants a box of chocolates
And a long stem rose, everybody knows.

Everybody knows that you love me baby, everybody knows that you really do
Everybody knows that you’ve been faithful, ah, give or take a night or two
Everybody knows you’ve been discreet but there were so many people you just had to meet
Without your clothes
And everybody knows

And everybody knows that its now or never
Everybody knows that its me or you
And everybody knows that you live forever, ah, when you’ve done a line or two
Everybody knows the deal is rotten
Old black Joe’s still pickin’ cotton for your ribbons and bows
And everybody knows

And everybody knows that the plague is coming
Everybody knows that its moving fast
Everybody knows that the naked man and woman are just a shining artifact of the past
Everybody knows the scene is dead but theres gonna be a meter on your bed
That will disclose what everybody knows

And everybody knows that you’re in trouble
Everybody knows what you’ve been through
From the bloody cross on top of Calvary to the beach of Malibu
Everybody knows its coming apart
Take one last look at this sacred heart before it blows
And everybody knows

Eco e ego

May 7, 2007

A aparut la Dragos pe blog o poza cu mine strangand gunoaie, in Delta. Aveam si eu Tricou cu 1 Mai Muncitoresc, insa il purtasesm cu o zi inainte. Oricum, macar am pastrat culoarea. Felicitari SDD pentru ca a reusit, in cei 3 ani de activitate sa miste niste lucruri. Nu repede, pentru ca muntii nu se muta usor, insa perseverent, aproape sisific.

Dar nu despre acesta actiune vroiam sa vorbesc, ci despre o actiune mai mare la care suntem chemati cu totii. Situatia sta in felul urmator:
– Ti se va da o misiune.
– Dupa ce ai rezolvat acesta misiune ti se vor da altele. Pe masura ce le termini vei primi misiuni din ce in ce mai grele.

Ce castigi la sfarsit? Urci pana la penultima treapta a piramidei lui Maslow: apreciere de sine.

Traim pe o mare, intr-o barcuta si val dupa val ne matura trendurile. Anul asta se poarta green, insa nu pe cat walk ci in everyday life. Se poarta sa-ti iei bicicletele la drum lung, se poarta sa-ti iei Hybrid de la Honda, se poarta sa mergi descult prin iarba si sa-ti controlezi emisiile de carbon si deseuri menajere. Nici nu mai stiu exact cei care o fac de ce o fac, sau daca pot schimba ceva cu adevarat, insa de facut, o fac temeinic.

So? What’s the big deal?

The shit hit the fan cum ar spune americanii. Avem o problema de mediu- ne incalzim global(adica caldura multa vara- vezi numarul deceselor in SUA anul trecut, ierni groaznice si furtuni si mai si, vezi Katrina) si vom continua sa ne incalzim global si individual pana cand o sa picam intr-un ocean mare mare, pana cand vom mirosi numai a specii disparute si tot asa.
In caz ca avem o problema de acceptare a acestui adevar va recomand An Inconvenient Truth. Simplu, clar, usor de inteles si complet argumentat. Asta e prima misiune. Watch the movie.

A doua misiune e si mai fun: change something. De la apa dusului pe care o inchizi cand te speli pana la becurile pe care le folosesti, poti face ceva. N-am sa te mint, e atat de mic procentul pe care populatia il poate influenta in schimbarea asta incat nu ajunge sa traga balanta in directia buna, oricat ne-am stradui noi. Insa trebuie sa ne straduim, pentru ca facem un statement. Si asta e mult, mult mai important.
Daca voi refuza sa folosesc un laptop sa zicem, pentru ca toate componentele lui nu sunt biodegradabile, daca nu voi mai cumpara becuri normale, daca nu voi mai cumpara SUV-uri atunci, peste 10-15 ani, nu le vor mai fabrica. E un proces intreg, prin care am incredere ca vom trece, unii mai greu, altii mai repede, insa vom trece. Baby steps insa, aici.

Eco e singurul trend care nu e just for the sake of being. Este foarte cool, no question about it, insa are o cauza in spate. Si daca e sa fii cool macar sa faci ceva cu treaba asta.

Eco este un trend egoist. Scopul declarat e maret: o facem pentru copii nostrii. Nici o particica din mine nu vibreaza cand aude asta. Insa mi-e scarba ca-n fiecare vara mor, ma topesc pe trotuar si nici seara nu ma pot bucura de o terasa pentru ca nu adie urma de vanticel. Si ca iarna asta au fost doar cateva saptamani de zapada. Ah, da: si ca primavara si toamna dureaza 2 saptamani, cat sa rezolvam problema cu infloritul/ dezgolitul copacilor. Avem o vreme fara preludii, plina de emisii. Deci, daca nu pentru ei, mai mult ca sigur pentru mine. Am prea multe pulovere groase in garderoba incat sa nu mai le pot purta.

Deci ca sa n-o mai lungim, fara dramatisme si figuri: eco e super trendy, genul ala de trendy care va deveni un clasic in curand. Be an early adopter and then tell me I told you so!

Pentru uber-coolness incearca si niste WWF– what you can do, niste Incalzire Globala– cu guidelines pe unde gasim centre de reciclare in Bucuresti si un pic de Earth Institute of Columbia University– ce e global warming, ce face, ce poti face.

Indiferenta e so overrated these days incat ne salveaza implicarea sociala.

And for fuck’s sake viziteaza site-urile alea link-uite mai sus, sa n-am impresia ca am blog degeaba.