Ieri am citit despre un documentar la zoso pe blog si m-am grabit sa-l gasesc pe net. Asa ca m-am uitat la 5 bucatele de documentar, prost, bias, nearticulat si din pacate foarte relevant.

Structura e simpla: statement la inceput, argumentare prin interviuri, statement de final. Preserat cu multa Luna Amara. Rectific: doar Luna Amara. Statementul de inceput contine trupele preferate ale documentatorului, asta ca sa stim de la inceput, sa nu ne batem joc. Un soi de ‘Asa da” muzical, similar cu “tu ce muzica asculti?” heard over and over in liceu, cand incepeam toti sa spunem ce consideram reputabil si prezentabil.

Eu am vazut tot documentarul ca un statement al unui pusti de 15 ani: suparat, revoltat fara motiv concret, sau cel putin fara sa fie argumentat.

De cand merg in Vama- adica de cam 6 ani- aud cum s-a stricat Vama. Fara exagerare prima oara cand am mers, si eram destul de absorbita de tot ce se intampla, am auzit ca s-a stricat. Nu stiam ce fusese inainte, de ce acum nu mai era ok, dar pentru ca eu ma simteam bine, am ignorat asta.

De atunci insa se tot strica Vama. Si nu se strica pentru ca nu ar mai veni oamenii care trebuie, se strica pentru ca toti incep sa se planga. Vama ca oglinda a tot ce facem noi mai bine: ne suparam, ne plangem, ne vaitam pentru ca lucrurile, asa cum bine zice Teo, SE STRICA.

Buun. M-am uitat scurt la Gramo pe blog la un filmulet despre self-improvment. Gata? V-ati incruntat si ati aruncat un ‘pff’? Deci putem continua. Filmuletul zicea ca gandurile noastre se transforma in realitate pentru ca au energia lor. Si conform legii de atractie, gandurile negative(care creaza energie negativa) atrag evenimente negative. Deci daca esti suparat vei fi mereu suparat. Esti fericit si gandesti pozitiv, lucrurile sunt usoare. Logica destul de simpla, ambalata foarte tele-evanghelist, insa adevarata. Happy people are almost always happy, sad people are always miserable. Misery calls for company, o nenorocire nu vine niciodata singura si mai exista, sunt sigura, multe alte zicale care vin sa sustina teoria asta.

Deci ‘Vama s-a stricat’- o mantra care tine de macar 6 ani + misery calls for company = Vama in pom. Nu S-A STRICAT. Am stricat-o spunand cat de stricata e.

Iar acum, in alta ordine de idei, mie Vama nu mi s-a parut niciodata stricata pentru ca mereu m-am relaxat si m-am distrat acolo. Pentru mine Vama a fost mereu loc de incarcat bateriile, de dormit ziua, de inotat de petrecut pana la 5 dimineata.

In documentar toata lumea zice despre faptul ca in Vama esti liber. Iar notiunea de libertate e la fel de aburita de alcool ca serile pe malul marii: nu e libertatea de a te pisa pe mal, beat mort- e libertatea de a nu fi judecat. Esti liber pentru ca nimeni nu te judeca daca intri la Bibi in picioarele goale, daca esti roz in cap sau daca stai 3 luni la cort. Iar libertatea care vine din faptul ca nu esti judecat cere reciprocitate. Nu intorc capul si nu injur printre dinti cand vad oameni diferiti pentru ca stiu ca ‘every moment we forget to love one each other, another puppy cries another tear”.

One last thing: In partea a 4a l-au prins la inghesuiala pe Tamango, nu pentru ca era Tamango, ci pentru ca era un tigan pe plaja(scuze daca cuvantul ‘tigan’ jigneste pe cineva). Am fost anul trecut la Soni si am dansat cu tiganii pe muzica lui/lor si cred exact acest gen de experienta isi are locul in Vama. Ceea ce va doresc si voua.

Doamne, ce nevorbita sunt….

Shhh

March 13, 2008

Crap putin fereastra, da’ sa nu spui nimanui!

Acolo ma duc, de fapt sunt deja acolo. Sarbatori fericite si Craciun din ala cald, cu vin fiert, cu colinde si cadouri aproape perfecte, like the best presents are.

Nu cred ca voi mai scrie aici, sau in orice loc public for that matter. Nu mai simt ca am ce spune atat de tare cat sa auda toata lumea, asa ca mai bine zic noapte buna. Sunt cateva posturi bune pe blogul asta si le-am diluat cam mult in ultima vreme.

Cum ar spune Laur, am crescut. Nu cred ca asta e, dar fie, am crescut.

Ultimul sa stinga lumina!

Lasa mesajul tau de La multi Ani catre Tara astazi, acum, putin mai jos. Acum!

Link catre site original aici.

 
Eight-year-old Virginia O’Hanlon wrote a letter to the editor of New York’s Sun, and the quick response was printed as an unsigned editorial Sept. 21, 1897. The work of veteran newsman Francis Church has since become history’s most reprinted newspaper editorial, appearing in part or whole in dozens of languages in books, movies, and other editorials, and on posters and stamps.
“DEAR EDITOR: I am 8 years old.
“Some of my little friends say there is no Santa Claus.
“Papa says, ‘If you see it in THE SUN it’s so.’
“Please tell me the truth; is there a Santa Claus?
“VIRGINIA O’HANLON.
“115 WEST NINETY-FIFTH STREET.”
VIRGINIA, your little friends are wrong. They have been affected by the skepticism of a skeptical age. They do not believe except [what] they see. They think that nothing can be which is not comprehensible by their little minds. All minds, Virginia, whether they be men’s or children’s, are little. In this great universe of ours man is a mere insect, an ant, in his intellect, as compared with the boundless world about him, as measured by the intelligence capable of grasping the whole of truth and knowledge.

Yes, VIRGINIA, there is a Santa Claus. He exists as certainly as love and generosity and devotion exist, and you know that they abound and give to your life its highest beauty and joy. Alas! how dreary would be the world if there were no Santa Claus. It would be as dreary as if there were no VIRGINIAS. There would be no childlike faith then, no poetry, no romance to make tolerable this existence. We should have no enjoyment, except in sense and sight. The eternal light with which childhood fills the world would be extinguished.

Not believe in Santa Claus! You might as well not believe in fairies! You might get your papa to hire men to watch in all the chimneys on Christmas Eve to catch Santa Claus, but even if they did not see Santa Claus coming down, what would that prove? Nobody sees Santa Claus, but that is no sign that there is no Santa Claus. The most real things in the world are those that neither children nor men can see. Did you ever see fairies dancing on the lawn? Of course not, but that’s no proof that they are not there. Nobody can conceive or imagine all the wonders there are unseen and unseeable in the world.

You may tear apart the baby’s rattle and see what makes the noise inside, but there is a veil covering the unseen world which not the strongest man, nor even the united strength of all the strongest men that ever lived, could tear apart. Only faith, fancy, poetry, love, romance, can push aside that curtain and view and picture the supernal beauty and glory beyond. Is it all real? Ah, VIRGINIA, in all this world there is nothing else real and abiding.

No Santa Claus! Thank God! he lives, and he lives forever. A thousand years from now, Virginia, nay, ten times ten thousand years from now, he will continue to make glad the heart of childhood.

 

Yoli este craciuneasca si strange lucruri si banuti pentru un adapost de mame+copiii- 5 la numar: Cristina& Cristian, care are 9 luni, Cristina si Anca, care are 3 luni mici mici, Lidia cu Bogdan si sora lui Jada, Cristina si Iulian, Cati si Viorel.

Puteti sa le cumparti chiar voi lucruri- sau sa le donati ori puteti da banii direct lui Yoli(nu, nu o sa-i bea). Asta in spiritul sarbatorilor, sa fie cald si-n alte case.

Detalii birocratice la ea pe blog, va incurajez sa donati, ‘cuz it feels nice’n fuzzy inside, dupa ce o faci. Parola pt acces la liste este ‘buline’. Iar aici, jos, ii puteti vedea.

In alta ordine de idei sunt pe lungul drum al lasatului de tigari, baby steps for now, mai fumez o tigara, 2 pe saptamana, ceea ce consider ca e remediabil cu timpul, cafea am hotarat ca doar la Starbucks(actually Hot Chocolate Caramel Tall sau Mocha Tall) si Guarana+ Mate are a match made in organic heaven.

Altfel scary movie night was fun si Paolo Nutini nu e nici frumos, nici urat, nici femeie nici barbat, dar canta foarte bine. Cracovia ne asteapta de Revelion, all booked and ready. Sper ca drumul sa fie lin si uscat ca nu vreau sa beau palinca ardeleneasca la o casa, undeva in niste munti, amin. Precum a zis Mihnea, bine ca nu trecem prin Ucraina. There’s ur silver lining, mkay? Si intr-un apoteotic final o sa vizitez Auschwitz,(dati clic ca e link catre muzeu, nu e nimic freaky) nu tocmai clasicul obiectiv turistic, dar vroiam sa merg de mult timp acolo, asa ca wish me nerve.

Aproape ca va doresc Craciun fericit, dar presimt ca o sa mai scriu macar o data, cand imi cumpar bradul(chestie planificata pt zilele astea).

Nu uitati sa-i spuneti Tarei la multi ani ca e ziua bestiei maine(aka 11 dec). Si cu mii de scuze inca ii puteti spune la multi ani si Marei, caci ziua ei a fost ieri. Power sagetatorilor!

Silent night,undead night

December 6, 2007

Ne-a cuprins febra sarbatorilor si ne reunim la o bere in fata filmelor de groaza vintage.

Desi e cu circuit restrans invitatia, mi-a placut mult vizualul facut de M. Now, be nice kids.