Etimologia lui ‘Asta e’

‘Asta e’ probabil a intrat in limbajul popular cand romanii a pus gura de la gura si au formulat balada populara Miorita. Au mai zis-o altii inaintea mea, cum ca acel cioban e un cretin, oaia ii spune(!!!) ca va fi omorat iar el sta si isi scrie testamentul. El a zis prima oara “asta e”, acum ce poti face daca ei vor sa te omoare? Stai cuminte in banca ta, n-are rost sa te agiti.

“Asta e” are o larga arie de acoperire: de la o unghie rupta pana la o viata ratata “asta e” se aplica universal. Unele lucruri conteaza mai putin, adevarat, dar ‘asta e’ le face sa nu conteze deloc. Daca spui ‘asta e’ poate sa functioneze si ca o scuza, ca dovada ca pentru tine nu conteaza atat de mult treaba cu pricina, deci esti acoperit. Cu ‘asta e’ ne scuzam si toate handicapurile civice: Gramo ridicase problema de ce nu voteaza lumea si mi s-a parut un motiv destul de bun sa nu vrei sa votezi pentru ca deja te-ai obisnuit ca lucrurile sa fie asa cum sunt si nimic sa nu poata fi schimbat.

La noi nu e nimeni care sa inspire heirupismul ala american de care povesteam mai adineauri. Self-made men in Romania sunt pusi la pamani si priviti ca niste hoti pentru ca au reusit sa aiba business-uri de succes in loc sa apara la talk show-uri si sa povesteasca reteta succesului. Citea Badea in emisiune un supliment cu toate averile oamenilor de media gen Andrei Gheorghe, Dobro and so on si facea fete fete cand le vedea averile. Pai n-au muncit ei zi si noapte pentru ele, Mirci? E frumos sa citim cu voce tremuranda conturile si proprietatile(puse la dispozitie voluntar!) celor care chiar au muncit pentru ele? Si n-ar fi frumos sa le spune ‘brava baieti’ ca au iesit din groapa?

N-am o problema cu Romania sau cu romanii, nu vreau sa ma alatur celor care zic cat de rau e aici. Incerc doar sa vedem care sunt problemele, sa ni le asumam si sa incepem sa facem ceva in legatura cu ele. Deci: Asta e? Nu, nu e deloc asta, e chiar trist sa fim in halul asta de resemnati, de la varste din ce in ce mai fragede, doar pentru ca asa avem impresia ca trebuie sa fim. Nici macar nu e spusa cu ironia lui ‘maine va fi mai rau’ pentru ca daca asta e, asta e, si cu asta basta.

Deci, nu e asta “just cuz”, lucrurile se intampla dintr-un motiv(deloc criptic, ba chiar foarte evident), au motivatii si nu vin ele de la Dumnezeu ci pentru ca asa le facem noi sa se intample. Dumnezeu se ocupa de macro-managment iar chestiile mici, gen viata fericita pana la adanci batranete tin de micro-managment-ul fiecaruia.

Imparatia este pre-rezervata celor care nu s-au impacat cu status quo.

Silly me, au uitat sa va las si o melodie insipirationala. Willy Mason, Oxygen. Versuri aici.