Making of

May 18, 2007

Scurt, nu e ciudat ca lumea nu vorbeste pe blog despre familie? Daca tot ne scriem vederile politice pe blog(care la o adica au confidentialitatea strict protejata), daca bloguim despre inimi frante si ne strigam ura fata de barbati sau femei, cum de nu vorbim despre parinti, bunici?

Nu poate fi mai personal decat ultima poveste de amor si sunt parte din noi mai mult decat niste flu-flu-uri zilnice pe care le aruncam cu atata usurinta. La urma urmei ei fac parte din identitatea noastra mai mult decat votul de sambata asta si merita ca povestea sa le fie spusa cu cel putin la fel de mult entuziasm cu care relatam despre orice prostioara care ne ocupa www-ul.

Asadar iata-ma pe mine acum, aici pentru ca ei au fost si au facut ce-au facut atunci.

Mama si tata, la mare jucand petang.
mail0020.jpg

Pe mama o cheama Vanda Cernat, acum este blonda, still slaba. Lucreaza la Curtea de Apel si pisica mea este die hard fan-ul ei. Mama face cele mai bune eclere pe care le-ai mancat vreodata- GARANTAT(reteta via Angie). Ii place sa iasa la cafele cu gagicile ei si s-a saturat sa poarte tocuri asa ca s-a dat pe balerini. Se plange mereu ca nu are pantofi. E fals. Nu mai fumeaza de ani buni si la capitolul vointa sta foarte bine: si-a inceput facultatea de Drept acum 6-7 ani si a fost mai sarguincioasa decat mine(asta e insa usor). Gazduieste anual Ajunul Craciunului unde-mi vin cam toti prietenii buni- se bea vin fiert, se papa curcan, se face bradul, se asculta colinde si se primesc colindatori.

Tata e Dodo, pe numele din buletin Nicolae Bella Naumovici. Toata lumea ii spune Dodo, mai putin Buna(bunica mea) care ii spune Doru de la Tudor, un nume insa renegat de el. A avut carnet de motor cu zeci de ani inainte sa aiba carnet de masina si la ultima sa zi de nastere a primit de la Bogdan o Yamaha. Needless to say a fost absolut topit. Are si carnet de navigat barci, ba chiar a si construit una. Velier convins. Colectioneaza anticarii, fan al targurilor si podurilor darapanate unde se pot gasi candelabre, sfesnice si samovare.
mail0014.jpg

Mama si tata sugar sweet. Yes, they are divorced now.
mail0012.jpg
Unchiul din partea mamei.
mail0019.jpg

Pete(in buletin Petrica/Peter Cernat, insa since ever ppl call him Pete, bunici inclusiv). Fugit din tara in ’90 alaturi de cel mai bun prieten- Anatol(porecla, foto putin mai jos, baiatul cu ochelari). Escala Franta cativa ani buni, de unde primeam constant dulciuri, jucarii si hainute misto, stabilit acum in Canada, la doar cateva zeci de minute de acelasi cel mai bun prieten. E casatorit cu Betty, 2 copii, fata, baiat. Anatol a emigrat pe acelasi traseu, in paralel. Baiatul sau ii poarta acum legal porecla- Anatol. Si Pete si Anatol senior au fetele mai mari decat baietii. 2 vieti la indigo.

17.jpg
Pete este pictor, ca si hobby, desi a deschis destul de multe galerii(aici un link), ocupatia de baza este cea de inginer- caci in Romania comunista asta era viitorul. Hipiot convins, arestat pentru ca mergea descult si cules de bunicul meu de prin dube de politie, blugi taiati, Costinesti(un soi de Vama atunci), yoga, free love, nebunii. In poza asta vedeti gravuri cu strabunicii mei(in stanga), tarani din Teleorman, satul Socetu, acum rebranduit Stejaru.
mail0018.jpg

Bunicii mei din partea mamei: Stana Alexandrina Cernat si Constantin Cernat, cunoscuti de cei apropiati sub numele de Drinel/Drina si Titel.
Stabiliti in Canada. Au facut pe 11 septembrie 2005 nunta de aur. S-au cunoscut in Cismigiu- mamaie venita la liceu in Bucuresti, in gazda, tataie tanar ofiter. S-au luat in cateva saptamani. A venit Pete, apoi mama. Au plecat in Canada de 7 ani si isi ocupa timpul cu cei 2 verisori ai mei: Alexia si Norbert.

Bogdan, aka primul nascut sau my brother from another mother, cum ar spune Will Smith. Spicuire din CV: contributie substantiala la dezvoltatea Leo Burnett si mai recent a idea shop-ului 23 Communication Ideas, impreuna cu Elena L.(the boss). Spicuire din viata de zi cu zi: sursa inepuizabila de povesti- caci daca nu se facea publicitar putea linistit sa fie istoric(eu asociez istoricii cu povestitorii- ei sunt plini de povesti si lucruri interesante) si mai ales povesti din armata. Daca ai fost vreodata scutit la sport e mai bine sa omiti asta din CV. πŸ™‚ In aceasta poza aproape de nerecunoscut.
hh.jpg

Bunicii din partea tatalui: Papu si Buna. Eleonora Bella Naumovici si Petre Bella.

Eu sunt pe jumatate machidoanca, nu stiu insa sa vorbesc armana si cand ne-am intalnit cu rudele din Grecia la o nunta mi-a fost cam greu. Noroc ca si ei sunt mai fluenti in romana decat in oricare alta limba. Pe Papu l-am cunoscut foarte putin, a murit in ’86. Aici e o poza de la Bogdan- Papu, am aflat recent, era aviator de placere. A facut inchisoare pe vremea comunistilor, detinut pentru ca avea 2 buticuri.
papu-bun.jpg

Buna este etalonul familiei in calatorii pentu ca la aproximativ 4 ani isi ia zborul catre Canada, la sora lui tata, Ica(short pt Zaharica). Apoi dupa urmatorii 4 ani zboara inapoi acasa. Nici noi nu ne-am hotarat daca e mai bine cu ea aici sau acolo :), insa nu e drept ca cineva sa manance placinta de praz si cozonacul facut de ea 4 ani consecutiv. Asta clar! Buna este machidoanca si ea, get beget, venita in Romania din Cadrilater dupa anexarea teritoriului la Bulgaria.

Ica si Misha pe numele adevarat Zaharica Bella si Mihai Costea, matusa si unchiul din partea tatalui.
Plecati in Canada de… mult timp. Ana este prima mea verisoara primara si si-a pastrat statutul ani buni. Nu semanam deloc- eu bruneta ea blonda, eu ochi caprui ,ea albastri. Studenta la Medicina, un an mai mare decat mine.

Sa va spun cum de ce cheama pe noi cum ne cheama? In alt episod asta insa. Atat va zic: toti purtam numele strabunicului(in full) datorita unei hibe birocratice. Iar tata si sora sa au nume de familie diferite.

Acest post de familie vi-l urez si voua, eu sper sa mai adaug poze pe aici ca e usor cam golas pe la unele rude.

Postul acesta va fi revizuit si adaugit, este work in progress.

23 Responses to “Making of”

  1. rutza Says:

    ai lav iu, canibali! esti perfetca!

  2. rutza Says:

    mioara, is it really you?!

  3. Bianca Says:

    mioara matale πŸ™‚

  4. Catalin Says:

    uber cool πŸ˜€

  5. rutza Says:

    placinta cu prazzzzzzzzz. definetely drooling. tre sa trec pe la buna, mi-a promis ca ma invata. repede, pana nu pleaca in grecia sau canada!

  6. tibi Says:

    cat de alain delon arata nicolae..nici wanda nu e prea shabby πŸ˜€ in rest, prea ai lungit-o cu tot familionu. scurt si la obiect, altfel ma pierzi pe la jumate.

  7. Bianca Says:

    pai ideea era cu toata familia, dar altfel stiu ca e cam lung pt un blog. nu e nicolae e dodo, si nu e wanda cu w e cu v. πŸ™‚ vino la restanta tiberian, n ai fost atent la ore

  8. tibi Says:

    e vandam?:P

  9. Bianca Says:

    wandam, thank you ma’am

  10. Cosmin Says:

    si eu sunt pe jumatate maghiar si din pacate nu mai stiu maghiara, dar cand eram mic spicuiam mai bine decat romana πŸ™‚

  11. tibi Says:

    i love it cand nu doar romanii isi vand tara πŸ˜€

  12. cata Says:

    Cred ca ar tr sa mentionezi de unde provine reteta de ecleruri. I’m sure U remember sau oricum Vanda isi aminetste sigur.

    Let’s give Angi a little credit (nu cerem drepturi de copywrite dar o mentiune acolo nu ar strica)…

  13. Bianca Says:

    corect corect ma scuzati! Long live Angie pentru cea mai buna reteta de eclere in istoria retetelor! pardon, scuzati! πŸ™‚

  14. rutza Says:

    donde esta tu hermano, gagica?

  15. Bianca Says:

    bine ca v ati trezit toti 100 de zile mai tarziu. planeta e in siguranta cu voi la carma. am zis sa nu i fie PR aiurea, da vad ca n are nimic impotriva asa ca voi da un mare edit.
    hai ne vedem. pack ur teeth books ca luam van-ul catre mare pe 1. Sa ne traim!

  16. Peter Cernat Says:

    Hi Bianca,
    O clienta din NY mi-a trimis blogul tau; l-a gasit pe Yahoo, cautindu-mi site ul.
    Asa mai aflu despre tine: ca fumezi (rusine!)macar in poze, ca sora-mea acum e blonda si nu mai poarta toace, ca nu stii ce cozonaci face mama in Canada, ca-l mentionezi pe ucenicul meu Bogdan – care si-a depasit de departe profesorul, fara sa scrii despre el. Stiu ca e celebru in Europa, il vad mai saptaminal la TV in Canada unde cu drag m-a vizitat.
    Nu te astepta sa citesc un viitor blog al tau; asta a fost o premiera pentru mine (mint: am mai citit unul in care niste dame din Montreal se ciondaneau despre mine, preturile, tablourile mele si un alt artist romΓ’n Cernat.
    Pupici,
    Pete
    http://www.petercernat.ca

  17. Bianca Says:

    πŸ™‚ ha! Pe bogdan nu l-am mentionat ca am zis ca nu fac niste PR nedorit, dar acum vad ca pana si el isi resimte absenta asa ca o sa editez.

  18. alexandru Says:

    Ce pot sa mai spun?
    Toata familia se reuneste in comentariile acestu blog. Intamplator am dat peste el si l-am citit. M-a impresionat. Nu sunt tipul de om care sa-si puna istoria familiei pe internet, dar ceea ce ai facut tu, Bianca, mi-a placut. Vorbesti despre oamenii pe care ii iubesti, si care te iubesc. Este un lucru frumos (cred ca este cuvantul cel mai natural). Astept sa vad ce mai pui pe hartie, si o sa mai comentez. Daca imi permiti, bineinteles. Aripa familiei stabilita in canada o salut cu mult respect si-i pup pe toti, si mari, si mici. Toate bune


  19. […] atunci, sa ne amintim making of-ul Biancai, care acum este happilly plecata la Paris, as a wonderful bday gift from […]

  20. Marina Says:

    Buna Bianca. In mod cert nu iti mai aduci aminte de mine – o veche prietena de-a familiei Costea (Ica si Misa). Despre tine si Ana mi-aduc aminte ceva hazliu. Venisem, prin 1985-1986, la Ana cu niste banane – erai si tu acolo. Nu v-ati aratat interesate. Ana a gustat totusi, dupa care ti-a intins si tie una, spunandu-ti: mananca Bianca ca e mai buna decat castravetele!

    Ce trece timpul! Bafta in tot ce faci!

  21. nelu bargau Says:

    unde esti tu,zaharica ??
    te-am cautat si pe Valea Lunga acum cativa ani…
    daca mai traiti…dati-mi un semn de viata !!!

  22. Viorel Says:

    13 mai 2015
    Ziua buna.Mare mi-a fost bucuria sa dau aici peste doi fosti colegi din liceu,Petrica Cernat si Anatol,cu care n-am mai putut vorbi de foarte multa vreme. Ii saluta pe aceasta cale Viorel (pianistul) si daca va fi cu putinta ca adresa mea vyoemail@gmail.com sa ajunga la Petrica,ne-am putea povesti cate ceva despre ultimii 40 de ani.Multumesc.


Leave a reply to Making of « Ruby slippers. Cancel reply