Claustrofobia de Bucuresti si metoda reducerii la Bianca

Ceva in genul wit-urilor pe care le face nenorocitu la nivel de efect- inner smile and rewarding finding. More brightness aici.

Imi doresc sa vina weekendul viitor mai repede si sa fug din Bucuresti catre meleaguri mai umede.

Pana atunci insa continua schimb de carti, varianta 2.0. Precum spuneam si pe fostul blog ma abat de la regulamentul oficial pentru ca nu mi-am dat seama care este. Looks not brains.
Regulmantul dupa care jucam aici este as follows: o carte, 2 saptamani timp de citire, se returneaza la proprietar. Cartea se da primului care lasa un comment si intalnirea are loc in persoana. First one to go a fost Catalin care a primit Dinti Albi.

Astazi scoatem la inaintare Spune-mi ceva despre Cuba(Dime algo sobre Cuba) de Jesús Díaz. I liked it, let’s see if you do.

In alta ordine de idei, tot de-a mea, doresc sa fac public faptul ca Bucurestiul ma seaca, fizic vorbind, ma lasa deschidratata zi dupa zi. Am impresia ca respir intr-o toba de esapament si ca oricate dusuri as face mizeria aia n-o sa-mi iasa din plamani. In Bucuresti nu e aer si nu e nici apa, e un desert in care ziua e cald si noaptea foarte frig. Vreau sa ma trezesc la mare, pe plaja. Iar trec prin pasa cand nu am chef sa vorbesc.

I want to be a non-conformist just like everybody else. .. And be careful- don’t lean against the wall, it’s wet!